STUPID PEOPLE?

Atâta lume bună, atâția intelectuali rasați s-au întorlocat cu Securitatea, încât s-ar putea să vină vremea regretului celor ce n-au semnat pactul cu diavolul, ratând astfel accederea în sferele înalte ale intelighenției subțiri! Potrivit unei glume care circula în Europa anilor ’30, Hitler se gândea să-și îmbrace Werhmachtul în haine civile, spre a-și putea deosebi oștenii de restul populației germane, din ce în ce mai înveșmântată în uniforme cu brasarde, insigne și fireturi. Dac-o ținem înainte cu dezvăluirile în același ritm alert, se pare că va fi mai simplu a-i înfățișa nației pe cei fără dosar! Asta și fiindcă isteria dosariadei este consistent întreținută de tentativele unor gazete flămânde de audiență și dornice să ajungă din urmă caravana dezvăluirilor călărind bieți asini nepotcoviți. „Adevărul” oferă pe tavă dosarele de cadre ale foștilor angajați scânteiști. Iaca, na! Care lefegiu din România n-a avut dosar de cadre? Și ce relevanță au autobiografiile din care aflăm că X a făcut o excursie cu vaporul pe Marea Neagră? Ca să nu mai vorbim despre faptul că mulți dintre cei „deconspirați” n-au avut nici o legătură „de cadre” cu „Scânteia” – de pildă, Dionisie Șincan, etern salariat al Radiodifuziunii, ori Dan Hăulică, Marin Sorescu ș.a., niciodată încadrați la gazeta partidului. Ce-și va spune cititorul grăbit ori mai puțin avizat, dar intens conectat la isteria dosariadei? Iată, i-a venit rândul și lui Sorescu, i s-a dat la iveală dosarul! Bietul Marin, Dumnezeu să-l odihnească, n-ar fi putut structural să practice delațiunea (l-am cunoscut prea bine) și, oricum, nimeni nu-l învinuiește de așa ceva. Dar iată-l amestecat într-o bălăcăreală în care pur și simplu n-are ce căuta! O să ajungem să „desecretizăm” și epistolele de amor ale plutonierul Neață către servitoarea căpitanului de la manutanță, dacă nu și buletinul de analiză a coproculturii deputatului cutare, ori jurnalele obsedaților sexuali! O națiune serioasă se cuvine să respecte și să protejeze cu discreție viața privată a cetățeanului, trăirile intime ale individului, până la acel prag de la care dezvăluirea poate produce fie o acuză întemeiată, fie o reparație târzie. A vântura rufe murdare doar dintr-o plăcere ținând de scatologic, ori cu speranța câștigului material imediat (audiență, tiraje, scandal mediatic), iată o meteahnă ce poate compromite, trimițând în derizoriu, un demers mult întârziat, dar, în esență, și acum motivat. Așa cum ne este obiceiul, o luăm pe de lături: pornim la vânătoare de urși și tragem în guguștiuci! Unul dintre rezultate: instaurarea neîncrederii generalizate, atac orb la ideea de valoare, confuzie în tot ceea ce axiologia instinctuală instalase pe scara respectabilității publice. Ceea ce se reflectă în ultimul sondaj al institutului de cercetare CURS, care ne aduce în pragul stupefacției. Știți pe cine instalează românii în fruntea listei simbolurilor naționale? Pe… Mona Muscă! Facem abstracție de relațiile ei dovedite cu Securitatea, pentru a observa că doamna în chestie a devenit ministru al culturii fără cea mai măruntă contribuție în plan cultural! S-a impus doar prin clanță, agresivitate și tupeu – de unde și impresia că hotărâtor ar fi sprijinul neprecupețit al televiziunii. Numai că și el destul de prezent pe sticlă, Paler se situează pe ultimul loc (19!) în acest bizar clasament al „simbolurilor naționale”, fiind devansat de Teo Trandafir (!), Andreea Esca, Cătălin Botezatu, Monica Tatoiu!! Așa că tot la aportul hotărâtor al televiziunilor ne întoarcem, însă adăugând observația (jenantă) că, la noi, deține prevalență frivolul, lejeritatea, superficialul, spectaculosul găunos, circul, în detrimentul profunzimii, seriozității, temeiniciei, responsabilității. Cu toții l-am urât pe Brucan pentru acel jignitor „stupid people”. După cum evoluează starea nației acum și din momentul în care-l voi vedea pe Becali în turul doi la prezidențiale, mă tem că va trebui, cu jale în suflet, să dau ceva dreptate oracolului de la Dămăroaia. Urmând să depun și cererea de emigrare în Tanganika.