STULPICANI (II). Din 1879, funcționa la Stulpicani o școală cu 4 clase[1].
În 19 februarie 1875, s-a născut, la Stulpicani, viitorul publicist și scriitor bucovinean Nectarie Cotlarciuc.
În 1886, temuta bandă a lui Simion Big din Negrileasa, în care, alături de câțiva berchișeșteni (Costan Flocea, Grigori Coca, Georgi Țimpău, Ioniță Coca, Ieremie și Vasile a Antonesei), făceau parte Dumitru a Popi din Stulpicani și negrilenii Gavril și Simeon Scheuleac, a călcat, prădat și ucis pe evreul Gottlieb din Stejăroaia și pe huțanul Ivan Droniuc din Benia, dar tâlharii au fost prinși de procurorul sucevean George Isăceanu, după ce pușca evreului Gottlieb a fost găsită la Simion Big. Procesul s-a ținut cu mare vâlvă la Suceava, tâlharii fiind apărați de socrul primarului Franz cavaler Des Loges, Samuil Isopescu, și de avocații evrei Finkler și Robinson. Verdictul s-a dat în 21 mai 1887, când Simion Big a fost condamnat la 20 ani închisoare, iar cetașii lui, cu excepția fraților Scheuleac, care au fost achitați, au fost condamnați la pedepse cu închisoarea între 6 și 15 ani.
„Duminică, 4 Noemvre 1888, stil nou, se va aranja în localitățile școalei poporale din Stulpicani o serată cu dans. Prețul de intrare pentru o persoană 1 florin, pentru o familie 1 florin 50 creițari. Venitul curat este menit pentru școlerii seraci din Stulpicani. Oferte benevole sunt a se trimite comitetului, care constă din următorii Domni: Petru Boca, paroch ortodox-oriental, Ignat Șmidt, învățător, și Wihelm Mallek, c.r. administrator poștal”[2].
Dar dincolo de astfel de întâmplări nefericite exista viața reală, din ce în ce mai prosperă la Stulpicani și mai marcată de petreceri mondene, după modelul austriac.
O listă de subscripție pentru construirea bisericii ortodoxe din Cacica, din decembrie 1891, încredințată lui „Petru Boca, paroch din Stulpicani”, conține următoarele nume de localnici: fata parohului, Maria Boca, Nicolaiu Cozan, Alexiu Flocea, Ion (alui) Vasile Flocea, Simion (alui) Iacob Moroșan, Mihaiu (alui) Gavril Flocea, Niculaiu (alui) Ion Hutu, Vasile (alui) Petru Moroșan, Vasile (alui) Petru Flocea, Ion (alui) Grigori Flocea, Ana (alui) Georgi Popescu, Acsenia (alui) Ilie Popă, Ion Aramă, Alexiu Băcilă, cantorul bisericesc Teodor Cotlarciuc (părintele viitorului Mitropolit al Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc), Ion Buzilă, Gavril (alui) Simion Dumbravă, Ion Rusu, Grigori (alui) Iordachi Popă, Teodor (alui) Ion Flocea, Nistor (alui) Petru Moroșan, Maria (alui) Emanuil Baloș, Ioana (alui) Niculai Bilavschi, Ilie Popa, Ion (alui) Georgi Flocea, Georgi (alui) Ion Diaconu, Vasile (alui) Dumitru Catrinariu, Ileana (alui) Ion Hutu, Nistor Forminte, Simion Silea, Simion Șomitca, Georgi Ostanschi, Ioana (alui) Vasile Zamcu, Paraschiva (alui) Vasile Moroșanu, Maria (alui) Georgi Popa, Eudochia (alui) Pintileiu Cozan, Petru Silea, Teodor (alui) Ion Hutu, Simion Catrinariu, Catrina (alui) Ion Aramă și Maria alui Gheorghi Buzilă[3].
Banca populară raiffeisiană s-a înființat în 1 februarie 1903, sub direcțiunea lui Georgiu Pojoga, cu Ion Tonigariu președinte și cu Emilian Iliuț casier.
În Stulpicanii de azi, comună de oameni vrednici și gospodari, strălucește mocnit și aproape tainic muzeul din casa învățătorului Chiril Drancă. Domnul învățător s-a născut pe valea Bistriței Aurii, la Ciocănești, și, după ce a mărșăluit până la Stalingrad și înapoi, mereu cu arma în mână, mereu apărându-i pe țăranii pe care îi conducea în luptă chiar și de aliații nemți, s-a stabilit la Stulpicani, unde a rămas pentru totdeauna, crescând generații după generații și inițiindu-le și în taina lemnului mărturisitor, lemnul acela cu meșteșug prelucrat și care eternizează simboluri ancestrale. Există în căsuța lui Chiril Dranca bâte ciobănești cu încrustări de calendare solare și de zodiacuri, există lăzi de zestre, care păstrează pe capace simbolurile întregului univers, există linguri, furculițe și căușe de lemn, ba și câte un corn de vânătoare, ba și un cuier cu scrieri runice. E un om cu trup puțin, dar cu un suflet până la cer domnul învățător Chiril Dranca, iar munca lui de o viață, inclusiv „statuile” plămădite în măruntaiele pământului, drept rădăcini, merită o expunere care să sporească faima Stulpicanilor în cele patru zări.
Și mai există la Stulpicani un fost orfan de război, Toader Silea, care a oferit satului o fabrică modernă, dar și un loc de închinăciune, o biserică frumoasă, durată cu dragoste și cu smerenie. Și mai există o mulțime de oameni frumoși, demni și de o superbă noblețe muntenească, meniți parcă pentru a lumina luminoasa vale a Suhăi.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 55, 1876 p. 51, 1907 p. 159, 100
[2] REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 20, 1 noiembrie 1888, p. 11
[3] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 5/1892, p. 6