Ideea vizitării de către tineri a ținuturilor locuite de români, încă din timpul în care acestea erau sub stăpânire străină, a fost unul din mijloacele de propagandă culturală cu care Liga Culturală a contribuit decisiv la cimentarea legăturilor sufletești dintre români și care, în momentul hotărâtor, a constituit piatra de temelie în realizarea unității noastre politice.
După breșa făcută în 1909 de studenții teologi bucureșteni, vine și rândul colegilor lor ieșeni.
Statutele primului congres studențesc național-cultural al studenților români de pretutindeni, organizat în 6-9 septembrie 1909 la Iași, stabileau, printre altele, viitorul mod de organizare într-o “Societate Generală a Studențimii Române”, având ca filiale două “Centre Studențești Universitare” (CSU Iași și CSU București), care aveau în subordine “Centre Studențești Județene”, alocate pe criteriu geografic (Moldova, respectiv Muntenia și Oltenia).
Aparent mai leneși, în realitate mai dezorganizați datorită puternicei lor infiltrări de către agenții partidelor la putere, bucureștenii reușesc abia în decembrie 1910 să se constituie în Centru Universitar, inaugurat festiv în ianuarie 1911. Studenții ieșeni le-au luat-o înainte, constituindu-și Centrul Universitar chiar în decembrie 1909, anul congresului.
Prima excursie în Bucovina a studenților ieșeni
Factotum la nivelul studenților bucureșteni încă din 1906 și prieten apropiat al conducătorilor studențimii ieșene, studentul iorghist Gheorghe Cotenescu, participant la congresul din 1909 și la excursia studenților teologi bucureșteni din 1909 (episodul I), a servit drept ghid principal studenților ieșeni ce pregăteau în 1911 prima lor excursie în Bucovina.
Din presa timpului [“Minerva” și “Neamul Românesc” din București, „Wahrheit” din Cernăuți ș.a. – n.a.] aflăm și programul ce și-l propuneau: 7 aprilie – plecare la Cernăuți; 8/21 aprilie – vizite și șezătoare studențească; 9/22 aprilie – Putna; 10/23 aprilie – Rădăuți. La ora 10, plecare la Suceava, iar seara șezătoare studențească. Centrul universitar Iași obținuse din partea autorităților de resort o importantă reducere a cheltuielilor de transport în baza pașaportului colectiv: 50% C.F.R. în țară și 30% în Bucovina austriacă. Înscrierile se făceau la studentul Anton Păcurariu și taxa individuală de înscriere era de 15 lei, Găzduirea era gratuită, iar studenții urmau să beneficieze de masă gratuită în unele localități. Deși fuseseră invitați să participe și bucureștenii, în practică s-a putut deplasa doar Gheorghe Cotenescu, student teolog, funcționar în centrala Ligii Culturale și secretar personal al profesorului universitar Nicolae Iorga, deputat ales în 1907.
„Nu este graniță pentru cultură…”
În dimineața zilei de marți 7/20 aprilie, un grup format din 80 de studenți și 20 de studente, conduși de profesorul universitar Alexandru C. Cuza și Constantin N. Ifrim, președintele CSU Iași, au părăsit Iașul, iar miercuri dimineața au intrat în Bucovina. Întâmpinați festiv la Ițcani, va mulțumi comitetului de primire studentul în drept C. N. Ifrim.
La ora 2 d.a., trenul a intrat în gara Cernăuți și le-a urat bun venit studentul în drept Eudoxiu Gribovschi. Discursurile de mulțumire au fost ținut de profesorul A. C. Cuza și studentul C. N. Ifrim. A urmat deplasarea cu tramvaiul spre centru. Chiar în fața Palatului Național îi aștepta profesorul George Tofan din partea “Societății pentru Cultură în Bucovina”. După masa de prânz, gazdele s-au îngrijit să le prezinte principalele instituții laice și bisericești din capitala ducatului Bucovinei.
Seara, la „Hotelul Central”, a avut loc o adunare intimă a studenților și profesorilor, menită să ajute la închegarea de prietenii. La agapa specifică mediului universitar, studentul bucureștean Gheorghe Cotenescu a cântat mai multe melodii populare, aducând totodată mulțumiri d-lui profesor universitar Matthias N. Friedwagner, rectorul Universității din Cernăuți, pentru dragostea ce o are pentru cântecele românești pe care, de altfel, le-a și colecționat și publicat.
I-a răspuns printr-o înflăcărată cuvântare profesorul M. Friedwagner , care a declarat în limba română:
“Nu este graniță pentru cultură, ci numai pentru administrația vămilor. Cu venirea ieșenilor în acest oraș mi-a revenit amintirea frumoaselor zile petrecute în Iași, odinioară. Urmăresc cu viu interes dezvoltarea voastră și am multe speranțe în noua generație, căci universitățile sunt centre sănătoase, nu fabrici de diplome.”
Splendid discurs, valabil în totalitate, atât pentru învățământul universitar din România perioadei comuniste, cât și pentru cel din țara aflată într-o eternă și jalnică tranziție, din reformă în reformă, spre nu se știe ce.
Un prieten al românilor
Este bine să ne amintim cu pioșenie de acest mare prieten al românilor. Filologul și folcloristul austriac Matthias N. Friedwagner (1861-1940) a fost pe rând, decan (din 1903) și rector al Universității din Cernăuți (în perioada 1910-1911). A realizat o anchetă de teren în Bucovina, mergând și la Iași, colectând peste 10.000 de poezii populare și 2.250 de melodii românești, pe care le-a publicat parțial în “Rumänische Volkslieder aus der Bukowina” (1905), lucrare pe care o cunoștea și studentul Gheorghe Cotenescu. Remarcabil este faptul că la plecarea sa din Bucovina în 1911, la catedra de filologie romanică din Frankfurt-am-Main, a declarat în public:
“[…] Cântecul poporal mi-a desfășurat sentimentele cele mai nobile și mărețe ale poporului românesc. […] România astăzi nu se mai poate număra între statele semiculte ale Balcanilor, ci e acum un stat de cultură occidentală, ba ea sporește așa de bine încât peste scurt timp va trebui să o numeri printre puterile mari ale Europei. […] Hotarele există numai pentru vameși, nu și pentru suflete. […] dacă românii astăzi sînt despărțiți supt mai multe stăpâniri, apoi, firește că trebuie să-și aleagă conducători care să-i ducă în luptă. însă la alegerea conducătorilor să fie precauți, să caute numai conducători chemați, dezinteresați, cu tragere de inimă pentru popor, și gata să-și puie și sufletul pentru el. Atunci va dispărea și discordia dintre frați și neamul românesc va spori în vigoare și-și va câștiga respectul celorlalte națiuni.Și românii bucovineni au în clasa intelectuală preoțimea, care s-a validat ca un excelent conducător al poporului. […] pe lângă bunătatea inimii este o însușire eminentă a poporului românesc încă pietatea și religiozitatea. dar această însușire își află și resunetul căci poporul românesc are preoții pe care-i merită!”
Cine are urechi, să audă spusele acestui străin fără prejudecăți, ce ne-a înțeles și ne-a prețuit mai bine decât o facem noi înșine.
Pelerinaj în Bucovina
A doua zi, joi, grupul de excursioniști s-a îndreptat spre aula Universității. Oaspeții au fost aici întâmpinați de întregul corp didactic, în frunte cu Rectorul Matthias Friedwagner. Profesorul A. C. Cuza a vorbit la rândul său pe larg despre prof. dr. Friedwagner, importantă personalitate științifică ce se ocupă de folclorul românesc, publicând lucrări importante.
Seara la ora 8, în sala “Dom Polski” [Casa Polonă – n.a.], a avut loc o mare șezătoare studențească cu un program extrem de variat. Și de data aceasta s-a remarcat studentul Cotenescu, care “cântă cântece poporale și recitează anecdote”.
A treia zi (vineri 9/22 aprilie), la ora 7 dimineața, s-a plecat la Sf. Mânăstire Putna. Ajunși în nodul de cale ferată Hadicfalva, profesorul A. C. Cuza a coborât ca să ia trenul de Iași, iar studenții și-au continuat drumul. În gara Putna, au fost întâmpinați de primarul Buga din partea autorităților locale și de preotul Negură din partea clerului. După un scurt Te-Deum la mânăstire s-a servit masa și s-au vizitat obiectivele de interes din preajmă. Apoi s-au urcat cu toții în trenul de Suceava, fiind cazați la “Hotelul Central”.
Seara, în sala “Dom Polski” din localitate, a urmat o șezătoare studențească.
Dintre discursuri a fost remarcat cel ținut de C. N. Ifrim. A urmat o frumoasă conferință din partea studentului Ion Andrieșescu, membru în CSU Iași [viitorul arheolog și academician – n.a.]. Atmosfera s-a încălzit treptat, iar corurile gazdelor și oaspeților s-au întrecut în cântări patriotice și recitări de tot felul, datorate profesorului Victor Morariu de la Gimnaziul de băieți și studenților Calmuschi, Cotenescu, Todicescu, Gavrilescu și alții.
Sâmbătă (10/23 aprilie) s-au vizitat ruinele cetății Suceava, biserica Mirăuți, cetatea și biserica armenească Zamca, Sf. Ioan cel Nou, refăcută de arhitectul K. A. Romsdorfer, Gimnaziul românesc, etc.
„Poduri de flori, slove și suflete”
Autorul frumoasei descrieri a excursiei în dulcea Bucovină, țara mânăstirilor lui Ștefan cel Mare și a codrilor de fagi, își încheia cu nostalgie articolul:
“La orele 5 d.a., cu durere în suflet, am părăsit Suceava, cu care s-a încheiat și acest adevărat pelerinagiu de o frumoasă amintire”.
Excursia teologilor bucureșteni din 1909, urmată de cea a studenților ieșeni, au fost doar începutul. Vizitele reciproce care le-au urmat, la nivel studențesc, dar și al societăților corale ori al companiilor teatrale, au contribuit decisiv la păstrarea vie a flăcării spiritului românesc în Bucovina răpită mai întâi de Austria în 1775 și apoi de Rusia sovietică în 1940.
Peste ani și ani, după prăbușirea Molochului comunist, a venit din nou vremea ”podurilor de flori, slove și suflete”, mai trainice decât oricând, destinate să unească frații despărțiți de o istorie nedreaptă.
Radu PETRESCU, nepotul preotului-profesor Gh. I. Cotenescu
“Excursia studenților din centrul studențesc Iași în Bucovina”, în “Minerva”, București, anul II, nr. 459, vineri 26 martie 1910, p. 4.
Ion Săndulescu, “Pelerinagiul în Bucovina al studenților din Iași”, în “Neamul Românesc”, anul V, nr. 50, 23 aprilie 1910, p. 788-789.
“Serbătorirea unui prieten al românilor, profesorul M. Friedwagner”, în “Neamul Românesc” (text preluat din “Foaia poporului”, Cernăuți), anul V, nr. 36, 28 martie 1911, pp. 570-574.
Idem, p. 789
