Structuri străvezii

Promit solemn cititorilor că-i ultima oară când irosesc spațiul acestei rubrici pentru a polemiza (vorba vine „polemiza” – ai cu cine?) cu publicația „România Mare”. Căreia i s-a pus pata pe „Monitorul de Suceava”, recte, pe sus-semnatul și, iată, comite din nou un articol kilometric de răspuns… la răspunsul nostru, decent și la obiect. Dac-o ținem tot așa, nu mai isprăvim în veci!
De această dată, compunerea „polemică” semnată tot Paul Suditu trezește sincere îngrijorări privind starea sănătății mintale a preopinentului. Cineva zdravăn la cap nu poate inventa idei și texte pe care să ți le atribuie, spre a combate apoi vehement… ceea ce n-ai spus niciodată! Iată finalul articolului din „România Mare” nr. 999/2009: „Nu pot să închei fără să condamn o impardonabilă impolitețe a dlui Iacoban – anume, că PRM ar fi partid extremist de dreapta.” Știind că sigur n-am spus și nici scris vreodată așa ceva – fiindcă gândesc altfel – am luat la recitit textul meu de la cap la coadă și de la coadă la cap. Ei bine, nicăieri, dar absolut nicăieri, vreo vorbuliță despre „partidul extremist de dreapta”!! Dl Suditu și-o fi trecând propriile obsesii în contul celor cu care are iluzia că polemizează, numai că astfel se descalifică total și n-ar merita nici răspunsul de față. Îl așez în pagină fiindcă, totuși, respect profesia amândorura (nu poate fi vorba, evident, despre meseria scrisului, ci doar de faptul că suntem dascăli de română), invitându-l cu acest prilej să respecte regulile jocului și să nu atribuie altora fantasmele ce-i bântuie imaginația. În „Tricolorul”, dl. Ion Coja, candidat prezidențial, ia în discuție o carte a mea… înainte de a apuca s-o scriu (!), în „România Mare”, dl Suditu declară „impardonabile” texte pe care iarăși nu le-am scris vreodată… asta-i gazetărie? Luat de avânt polemic, contra-opinentul se străduie să corecteze un amănunt biografic: n-a fost activist de partid. Numai că informația n-am luat-o din vânt, nici n-am inventat-o, cum face dumnealui, ci din pagina ziarului „Ziua” și de pe Internet. Greșit! – susține dl Suditu – fiindcă a furnizat-o presei „o amărâtă la menopauză”. Cum n-am nici posibilitatea, nici căderea să verific veridicitatea unei informații în funcție de stările ciclului, rămâne cum am vorbit în tren: cuvântul ei, contra cuvântului dlui Suditu. O fi fost activist, n-a fost, e treaba lui și oricum n-are nici o relevanță pentru chestiunea în sine; eu unul, judec oamenii după ceea ce au făcut, nu după eticheta ce au purtat-o. Dac-ar fi fost activist, crede onorabilul, ar fi ajuns „un mare șmecher capitalist, eventual baron PDL de Suceava, agramat și fioros, iar dl Iacoban mi-ar fi ciugulit umil din palmă grăunțe pentru supraviețuirea „Monitorului”. Măi, să fie! N-am cunoștință despre „baroni PDL de Suceava agramați și fioroși”, grăunțe din palma lui Suditu nu mă văd ciugulind în veci de veci, iar Monitorul”, slavă Domnului, n-are nevoie de pomana nimănui.
Cât despre chestiune în sine: s-a ajuns la totala bătaie a câmpilor dintr-o pricină simplă și lumească, pe care, poate, cititorii și-o mai amintesc. Am atras atenția dlui Suditu că, într-un articol-elogiu la adresa răposatelor locomotive cu aburi, comisese grave erori de informare tehnică, nepermise nici elevilor de clasa a IV-a (în compunerea respectivă, apa din cazanul locomotivelor ajunge la… mii de grade Celsius – și alte astfel de enormități). Rezumatul răspunsului lui Suditu la corecturile noastre: da, am greșit, dar dumneata n-ai voie să scrii despre asta fiindcă… ai fost comunist! Cugetare ce l-ar onora din plin pe inteligentul Gâgă! Acum, se vine cu un supliment de explicații: „sînt licențiat în umanioare, am structură sufletească mai străvezie și nu mă atrag aceste mașini impresionante, decât aspectul lor estetic și fiorul artistic ce mi-l provoacă.” Rezon. Dar dacă-ți place Mița, trezindu-ți fior artistic, nu spui prin târg că are un ochi albastru și celălalt verde, când amândoi sunt căprui. Nu de alta, dar intimata, ofiuscată, ți-ar putea cârpi o pleasnă peste structura sufletească străvezie, întru reperarea onoarei ciobite. Licența în umanioare nu îngăduie și răspândirea unor ridicole năzdrăvănii de informare tehnică. Simplu: despre ceea ce nu știi, nu scrii. Cer prea mult?