Am cumpărat revista „Plai cu boi” până-n ziua când vânzătoarea de la chioșc mi-a spus că „n-am mai primit-o, domnu’, cre’ că nu mai apare”. Nu mă dădeam în vânt după ea, dar îmi plăceau anumite spagate intelectuale comise pe salteaua glossy a acestei publicații. De displăcut îmi displăcea în principal o anumită înclinație spre comicul de toaletă, culminând cu versurile de-o libidinozitate rar întâlnită, semnate de marele poet Emil Brumaru, să trăiți, maestre, toată stima. Nici pictorialele cu femei dezchiloțate nu erau chiar de aruncat, ele având o temă social-politică, spre deosebire de cele ale playboy-ul Hugh Hefner, care-i sătul de temele făcute în anii de școală.
Totuși, un lucru m-a dezamăgit, chiar de la primul număr al revistei, apărut în octombrie 2000: e vorba de pictorialul cu femeia politică Mona Muscă, prezentată cum iese de pe gresia băii, acoperită doar de-un cearșaf nesigur.
N-o să ne referim aici la formele sale pe care se citesc literele oboselii, culminând cu gleznele și cu labele picioarelor sluțite de tortura mersului pe tocuri. Până la urmă, de acest aspect nu-i nimeni vinovat: a fi impecabilă în societate, cere adesea eforturi care nu-s de colea. Nici n-o să venim c-un comentariu la comentariul jurnalistic de sub poze, unde ni se spune că „Mona e frumoasă ca un hai-ku” Cel ce-a scris așa ceva are, desigur, gusturile sale care, deși ușor excentrice, se cer respectate.
Nu! Ceea ce ne-a scârbit până la lacrimi e faptul că femeia Muscă a acceptat să pozeze într-o asemenea succesiune de fotografii. Faptul c-a fost de acord să-și vânture, sub ochii noștri, pielea sa udată de ploile atâtor toamne. De ce n-a stat cuminte, pe gresia ei, și-a trebuit să se dezvăluie și pentru noi?
La fel de tare ca stripteuza Muscă ne-a dezgustat un interviu cu alt liberal de marcă, Ludovic Orban, interviu acordat revistei porno „Hustler”, unde actualul ministru ne anunța că nu ar „face sex cu o femeie vulgară”. Minciună, căci coana PNL, cu care se frecventează dumnealui, mai apucă uneori pe drumul european al vulgarității.
Dar nimic nu-i de mirare: pentru un mărunțiș de publicitate, oamenii politici sunt capabili de orice. Ar juca și-n filme porno, dacă vreun Porumboiu sau Mitulescu ar avea amabilitatea să-i solicite.
