Stresul la oaie și stresul la om

Pentru a măsura efectele stresului în toată lumea animală, oamenii de știință au făcut o experiență inedită. Au legat o oaie și un lup, de doi țăruși apropiați. În scurtă vreme, inima blândă a oii a cedat. A murit din cauza fricii.
Noi, bipezii, tot din lumea animală ne tragem, ba unii dintre noi au și rămas acolo, dintr-un exces de fidelitate. Și simțim zilnic efectele stresului.
Stresul oamenilor simpli provine din grijile lor de pe nivelul cel mai de jos al scării sociale. Niște griji, de natură aproape animală, generează un stres de pe o zi pe alta, legat aproape exclusiv de lupta asta cenușie pentru supraviețuire. Vom reuși să plătim ratele la bănci, sau vin peste noi să ne ia casa? Avem cu ce ne achita angaralele tot mai apăsătoare? Bani pentru școala copilului ne ajung? Și altele, în tonul ăsta. Una cu alta se acumulează și, mai devreme sau mai târziu, fac explozie.
La marii șmecheri din codrii politicii și din jungla afacerilor, stresul ia forme mult mai existențiale. Cea mai frecventă întrebare pe care ei și-o pun ține de păstrarea libertății. Vor fenta oare pușcăria și luna asta, sau li se va înfunda, în urma unui safari neașteptat? Mita dată procurorilor și judecătorilor, prin intermediul avocatului pe care l-au angajat, va avea efectul scontat sau va fi inutilă, în urma unui ordin de execuție venit prea de sus?
O să vă mire ceea ce vă voi spune acum. Dar eu chiar cred în bolile pe care toți împârnăiații români și le descoperă după gratii. Cred în beteșugurile celor din clanul Becali, cred în suferințele medicale ale lui Meme Stoica și ale bivolului din rasa Borcea, cred în durerile lui Babiuc. Cred, pentru că bolile lor au fost cauzate de stresul formidabil în care au trăit prea mult timp. Să te culci, seară de seară, fără să știi dacă dimineața te prinde în patul tău sau în cel, mult mai pufos, al amantei tale… Ce viață o mai fi și asta? Oricât de frumoasă ar fi amanta, nu cred că merită.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.