„Regiuni vaste” din straturile aflate sub scoarța planetei Marte ar putea adăposti forme de viață microbiană, afirmă cercetătorii australieni, care au comparat condițiile de viață de pe planeta roșie cu cele de pe Terra, informează AFP.
În timp ce doar 1% din volumul total al Terrei – de la nucleu până la atmosfera înaltă – adăpostește o formă sau alta de organisme vii, acest procent ajunge la 3% în cazul planetei Marte, în principal în regiunile ei subterane, potrivit calculelor realizate de cercetătorii coordonați de Charley Lineweaver, de la Universitatea Națională din Australia.
În timp ce studiile precedente adoptau o abordare fragmentarã, studiind capacitatea siturilor marțiene specifice de a adăposti o anumită formă de viață, Charley Lineweaver afirmă că studiile sale reprezintă o „compilație exhaustivă” a condițiilor de viață de pe planeta roșie.
„Ceea ce am încercat noi să facem a fost să luăm pur și simplu toate informațiile de care dispunem, să le asamblăm și să punem această întrebare: «este coerentă această imagine de ansamblu cu viața pe Marte?»”, a declarat Lineweaver, profesor de astrobiologie.
„Iar răspunsul este afirmativ. Regiuni vaste de pe Marte sunt compatibile cu viața terestră”, dacă se compară temperaturile și presiunea terestră cu cele de pe ansamblul planetei Marte.
Potrivit profesoarei australiene, al cărei studiu a fost publicat luni în revista Astrobiology, presiunile mici și temperaturile scăzute (-60°C) de la suprafața planetei Marte nu permit apei să existe în stare lichidă.
În străfundurile planetei roșii, presiunea este însă suficient de mare pentru a crea apă în stare lichidă. În plus, în aceste medii subterane, căldura emisă de nucleul marțian ar permite bacteriilor și altor microorganisme să se dezvolte.
Prezența apei pe Marte, sub forma argilei hidradate sau a ghețurilor, a fost atestată de sondele americane lansate începând din anii 1970, însă nicio urmă de viață organică nu a fost vreodată detectată.
NASA a lansat cu succes spre Marte, la sfârșitul lunii noiembrie, roverul Curiosity – cel mai sofisticat și mai mare robot care a fost trimis vreodată pe o altă planetă -, care va avea misiunea de a afla dacă viața a putut să existe în trecut pe planeta roșie.
Robotul va atinge suprafața marțiană la jumătatea lunii august 2012, la poalele unui munte înalt de 5.000 de metri, în interiorul craterului Gale.
Curiosity, care cântărește 900 de kilograme, este de două ori mai lung și de cinci ori mai greu decât precedenții roboți trimiși pe Marte, Spirit și Opportunity, și este echipat cu 10 instrumente științifice. Echipat cu șase roți, Curiosity este echipat cu un catarg pe care sunt instalate camere de înaltă definiție și un dispozitiv cu laser care îi permite să analizeze țintele aflate la o distanță de până la șapte metri.
Robotul Curiosity posedă și un braț articulat lung de 2,1 metri, capabil să foreze până la șase centimetri în interiorul rocilor – o premieră pentru misiunile de pe Marte. Eșantioanele recoltate vor fi înmagazinate într-unul dintre cele două laboratoare din interiorul robotului, unde vor fi analizate.
Alte instrumente vor monitoriza mediul înconjurător, pentru a detecta în special metanul, adeseori asociat cu prezența vieții pe Terra, dar care a fost deja găsit și pe Marte în anumite anotimpuri, de o sondă americană ce a fost plasată pe orbita marțiană.
Curiosity va măsura și radiațiile care pot să afecteze viitoarele misiuni spre Marte, ce vor avea echipaj uman la bord. Robotul dispune și de o stație meteo.
În timpul misiunii sale de explorare, care va avea o durată de doi ani tereștri – un an marțian -, robotul Curiosity, alimentat cu un generator nuclear, va încerca să afle dacă planeta Marte oferă sau a oferit în trecut condiții propice pentru dezvoltarea vieții microbiene.
Statele Unite au reușit să plaseze primele lor două sonde – Viking 1 și Viking 2 – pe suprafața marțiană, în 1975. Ele au transmis spre Terra peste 50.000 de fotografii.
Fosta URSS a fost prima țară care a reușit să plaseze o sondă, în 1971, pe suprafața planetei roșii, dar ea a funcționat doar 15 secunde.
