În România, viețuiesc deopotrivă orașe frumoase și orașe urâte, județe frumoase și județe urâte. În Piatra Neamț e o plăcere să te plimbi, cu pasul sau cu roata mașinii; Sibiul e o încântare; în Brașov te simți ca în Germania. Dar ferească Dumnezeu să ajungi prin Vaslui, orașul și județul.
Pentru epidemia de gropi care afectează străzile orașului Vaslui nu îți trebuie roți la mașină, ci șenile de tanc. M-am nimerit acolo prin toamnă, nu m-aș mai fi nimerit, și am crezut că bietul meu autoturism își va vărsa măruntaiele pe loc. Sunt în general deprins cu ceea ce eufemistic numim „carosabil accidentat”, dar situația întâlnită în această localitate tipic românească depășește orice imaginație.
Și totuși, acest oraș urât și sărac, care dă numele unui județ și mai urât și mai sărac, își are înotătorul său în aur: Adrian Porumboiu. Fost fotbalist, fost arbitru, fost director comunist, actual director capitalist. Un ins care a combinat fotbalul cu agricultura, intuind din vreme că aceste două domenii sunt asemănătoare între ele. Un ins care a învățat, încă de când sufla în fluier, avantajele de a juca la mai multe capete. De aceea, averea sa se laudă și cu capete de ovine, și de bovine, și de fotbaline.
Dacă ai minte mai puțină – în acord cu ceea ce se cere azi pentru a fi apreciat în România și a fi numit de la consilier prezidențial în sus – comentezi și diseci rezultatele echipei vasluiene de fotbal, aflate sub patronajul lui Porumboiu, și eventual bați din pălmi. Dacă ai minte ceva mai multă – ceea ce nu recomandăm nimănui în aceste timpuri – nu se poate să nu te frapeze discrepanța dintre opulența omului ăstuia și sărăcia generală. Să fim bine înțeleși: fiecare face cu banii lui ce poftește, dar mi se pare o blasfemie să arunci milioane de euro pe lefurile unor fotbaliști, în aceste vremuri când sărăcia și datoriile la bănci le așază oamenilor obișnuiți lațul de gât.
Răspunsul șade doar în narcisismul care l-a pălit pe Porumboiu. Pentru el, acest sport este izvorul în unda căruia se poate admira în toată splendoarea. Fără fotbal, ar fi un miliardar oarecare, pe când cu fotbal e un miliardar celebru, pozat și intervievat, un miliardar pe care lumea îl arată cu deștu’ și-l stoarce de autografe.
Dacă într-o zi Porumboiu ar scăpăta și ar ajunge muritor de foame, aș fi curios dacă ar primi un codru de pâine de la vreunul dintre fotbaliștii pe care îi plătește regește.
