Se face destul caz mondial de traficul cu copii proveniți din România, fără să se știe că acest tip de negoț ține de tradițiile milenare ale neamului nostru. Bătrânul Herodot – părintele istoriei – spunea că geții erau ei cei mai drepți și mai viteji dintre traci, dar adesea își ofereau copiii spre vânzare, mai ales neamurilor migratoare, care apreciau cum se cade așa o marfă. Citatul din Herodot a fost preluat trunchiat de manualele noastre de istorie, partea cu negoțul lipsind cu desăvârșire. Pe vremea lui Herodot, presa nu era inventată, astfel că imaginile cu strămoșii noștri dedicați comerțului cu odrasle nu puteau face înconjurul lumii.
Așadar nu-i nimic spectaculos: exportul de copii nu-i decât un giuvaer ce ni s-a transmis din generație în generație, nu-i decât o datină ce s-a păstrat neatinsă până la noi, urmașii geților… A te lua de acest obicei e ca și cum nu ți-ar conveni „Sâmbra Oilor”, „Târgul de fete de pe muntele Găina” ori alte fătuci celebre, alea de la Căpâlna, care te-ncercuiesc cu dansul lor turnat în stâncă, lălăind obsesiv, prefigurând parcă Bolero-ul lui Ravel. E ca și cum i-ai critica pe flăcăii satului, când merg de Anul Nou cu cerbul ori cu consoarta cerbului, capra. E ca și cum ai strâmba din nas când se fură mireasa pe la nunți și se restituie la divorț.
Orice iubitor de glie străbună trebuie să fie conștient că de conservarea comorilor folclorice depinde identitatea noastră ca neam. Orice bun român are datoria să-și simtă inima zburătăcind prin cotețul pieptului ca o găină dementă, când vine vorba de tradițiile noastre populare.
Românii care-și dau copiii la export nu-s cu nimic diferiți de ceilalți români. Uneori, ei își iubesc copiii ca pe propriii lor copii. Dar tradiția trebuie urmată, n-ai ce face, dacă ne-am abate de la ea praful s-ar alege din noi, urmașii vitejilor și drepților traci. Și-apoi, comersanții își vând micuții la prețuri cumsecade, nu iau și pielea de pe client… Dacă mușteriul ține la etichetă, capătă urmașul de get cu cel mai în regulă pedigri în care, dacă privește cu atenție, poate depista chiar și trei decebali și cinci burebiști.
Dar ce tot lungim vorba? Cum copiilor li se mai spune și „fructe ale iubirii”, acest tip de vânzare-cumpărare poate fi lesne încadrat în categoria comerțului, normal și sănătos, cu legume-fructe.
