STRAJA (II). „Straja poate fi privită ca o comună bucovineană model, ca un sat model pentru Românii din orice parte. Casele sunt bine clădite, curate, se înșiră pe amândouă laturile drumului drept, încunjurate de curți largi, bine țermuite cu scânduri.
Ce sunt oamenii din Straja se poate vedea într-o zi de hram mare, când ei se adună toți la biserică și, fiindcă e o Duminică de Paști ca aceasta, în curând ei sunt toți acolo. Chipuri mândre cu ochi negri adânci, cu pletele revărsate pe umeri; spătoși, cu umbletul încet și sigur. Oameni, nu glumă! Cojoacele albe, nouă, tivite cu blană de miel neagră, și prin care ies mânecile largi ale cămășii de pânză curată, sumanele cafenii, cizmele nalte trase vitejește peste genunchi, li dau și mai mult înfățișarea unor luptători totdeauna gata. În mână au pălăriile de croială ungurească, cu margenile răsfrânte în sus. Câte unul și-a pus ciorapi verzi de lână ca ai pădurarilor și alte podoabe împrumutate. Toți flăcăii au înfipt în pălării, de bucuria Paștilor, flori de hârtie și pene. Și cătanele, pentru ca să arăte din partea lor că știu să prețuiască o zi ca aceasta, și-au înflorit șăpcile cu rămurele de brad.
Femeile au îmbrăcat și dânsele cojocele, care lasă slobode mânecile, ce sunt înfoiate numai la neveste. Cele mai multe poartă catrința strâmtă, prinsă înainte, neagră, cu dungi supțiri în lung și o margine lată roșie. Dar se văd și fuste de postav umflate, puternic colorate, și care se cheamă „sucne”: aceea dintre fete, care poate să capete o „sucnă”, e foarte mândră de aceasta și iese în rândurile dintăiu. Pe cap, femeile măritate au ștergarul învălătucit pe supt bărbie, fetele-și lasă cozile pe spate, iar cele care vreau să se știe că doresc mire așază pe părul lor lins un cerculeț de mărgele și alte podoabe, care se cheamă „gâță”…
În Straja se vede o casă gospodărească, dar mică și lipsită de orice fel de împodobire, casă trainică ți încăpătoare pentru oameni mulțămiți cu puțin. Acolo s-a născut istoricul Dimitrie Onciul, și în vorba lui hotărâtă și răspicată, în lucrul lui încet și sigur, în căutătura lui care-ți caută ochii, se vede înrâurirea acestor săteni ai Strajei, între cari a trăit fiul de preot cei dintâi ani ai vieții sale. Acum în casa parohială se află o bibliotecă bună, și se scriu de Dimitrie DAN, parohul Strajei, care e membru corespondent al Academiei Române, lucruri folositoare pentru cunoașterea poporului nostru și a trecutului său”.
„Casele, înconjurate cu grădini și acoperite cu șindrilă, cu păreți ca neaua, au ferestre mari, luminoase, iar ușile, tăiate în mijlocul fațadei, îngăduie să se vadă, câteodată, femei gătite în alb, cu mâna streașină la ochi. Nu în multe părți se pot întâlni gospodării mai așezate ca în Straja… Nicăieri oamenii nu sunt mai sobri și mai cumpătați ca aici și nicăieri vrednicia nu dă mai multe semne de belșug decât în acest sat, înșirat ca niște boabe, cale de câțiva kilometri, în lungul Sucevei”.
La Straja s-au născut pictorii George Cotos (3 aprilie 1915) și Traian ROTARU (20 septembrie 1939).
NICOLAE IORGA, Neamul românesc în Bucovina, București 1905, p. 92-96
AUREL I. GHEORGHIU, Priveliști din Bucovina pitorească, București 1924, p. 89-91