„Străinul apropiat”

În saloanele dedicate expozițiilor temporare de la parterul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina s-a deschis ieri expoziția de fotografie a etno-sociologului german Stephan Drube. Sub genericul „Străinul apropiat” expoziția prezintă pe panouri însoțite de text (în limba germană, dar cu traducerea românească anexată) imagini-document din zone care păstrează încă zestrea culturală rurală materială, care ne face să fim unici în lume. Imaginile au fost „culese”, cum a spus autorul, în „expedițiile” de documentare pe care le-a făcut periodic pe teritoriul României începînd cu anul 1975. Românie pe care-a străbătut-o de la un capăt la altul, de la Porțile de Fier pînă la Ulma, îndrăgind locurile și împrietenindu-se cu oamenii pe care i-a cunoscut. „Subiecții” săi, cum îi numește Stephan Drube, care îl însoțesc și astăzi „pretutindeni în gînd”, au devenit personaje-simbol ale căror chipuri sînt cunoscute la Universitatea Humboldt din Berlin, la Institutul Geografic de Stat din Leipzig sau la Muzeul Sașilor Transilvăneni din Gundelsheim. Pentru că Stephan Drube, sociolog, etnograf, cercetător și documentarist (și nu în ultimul rînd fotograf) a ales România, cu ani în urmă, pe o bursă în Europa de Est și s-a pomenit într-un mediu care l-a fascinat. „Am ales România – mărturisește el – pur și simplu pentru că eram conștient că există mai puține solicitări pe burse, dar după primul teren mi-am dat seama că va fi într-adevăr o experiență inedită. Am optat pentru că aveam nevoie de un mediu care să poată funcționa ca documentație comparabilă cu ce făcusem pînă atunci în studiul referitor la Bavaria”. Vreme de trei decenii, revenind în România aproape an de an, s-a interesat constant de problemele cu care se confruntau oamenii, în special meșteșugarii rurali. A colindat și a studiat zonele matriciale din Vrancea, Maramureș și Munții Apuseni, a imortalizat pe peliculă secularele mori de apă și pivele din satele vrîncene sau sibiene, atelierele de fierărie și rotărit din Voievodeni și Năruja, gaterele din Valea Dobrii, olarii din Horezu sau făcătorii de mangal din Tismana Gorjului. A surprins chipuri de muzicanți (cimpoieri sau tarafuri cu suflători și acordeoniști), de țigani țiglari din Marpod – Sibiu, a fotografiat ulițele lungi și pustii ale satelor părăsite de sași, muzeul etnografic întemeiat de un țăran la Lupșa, în județul Alba, dar și casele noi, uriașe cu gard înalt din piatră și porți metalice ale celor care-au plecat (și-o mărturisesc fără jenă chiar ei) la furat în Apus. Expoziția adusă de la Vaslui la îndemnul prof. Dan Petrovici, șeful Secției de Istorie a muzeului, stă la Suceava pînă pe data de 30 septembrie, după care va pleca la Cluj, București și Sibiu. Apoi la Hamburg și Bonn, în Germania. „România – spune Stephan Drube – este ultima țară în care mai există instalații țărănești funcționale”. Știe că anii de comunism ne-au ținut în loc dar acum, în contextul integrării europene, „unicitatea rămînerii în urmă a României” trebuie valorificată. Militează pentru ideea conservării unor regiuni-muzeu locuite de țărani și meșteșugari care trebuie încurajați și motivați financiar să-și exercite în continuare profesiile și să-și vîndă produsele. O cale de integrare prin păstrarea identității culturale specifice. Și un îndemn la meditație adresat în special elitei românești pentru reconsiderarea originii rurale . Stephan Drube este, ca în genericul expoziției, un „străin apropiat” nouă.