Străini. De tot!

Nu, nu e vorba despre fotbaliștii din țări încă neomologate în lumea fotbalului adevărat, dar care și-au găsit locuri chiar de titulari în destule echipe românești (nu numai din Liga cu damf de bere) și care par că mai degrabă își caută un loc în care să se ascundă de vreun mandat de urmărire. Nici despre antrenorii străini incapabili de a-și găsi un loc de muncă la ei acasă, prilej fericit pentru vreo panaramă de patron de a-și „trage” slujbaș din import pe care, mai apoi, nu știe cum să-l mai dea afară fără a rămâne și bătut și cu banii luați!… ba și de rușine că s-a pricopsit cu marfă second-hand la preț de firmă top class. Și nici măcar despre patronii de naționalitate multiplă (deci incertă!) veniți cu vaca dar care, bravo lor, domnule Valvis!, i-au găsit întocmai și la timp, pe fraierii veniți cu pluta în fotbalul în care văd, la rândul lor, mai degrabă o vacă bună de muls decât un drum către performanța care să te facă nemuritor. Nu am, în principiu, nimic împotriva internaționalizării fenomenului, dacă e să producă marfă de tipul Chelsea sau Real, unde veritabile selecționate mondiale (de la antrenor până la ultima rezervă) realizează măcar spectacol, dacă nu și performanța așteptată de fani și de patroni deopotrivă. Noi, însă, conform unei păguboase tradiții seculare, am ales doar forma, nu și fondul, astfel încât de la statutul de lumea a II-a, în loc să tindem către prima, ne „internaționalizăm” către a III-a! Ba, ca să introducem și elementul de noutate, originali cum ne știm, am inventat și sume de import pentru niște echipe (și-așa de-a dreptul comice prin ceea ce joacă) astfel încât hazul să fie cel mai puțin dublu: Building (wow!) Vânju Mare și, pour quoi pas?, Auxerre Lugoj! În asemenea condiții, pare de-a dreptul deplasată dorința unor conducători de cluburi (dar și a tartorului arbitrajului, Costică – Vâlcea) de a aduce până și arbitri străini. Păi de ce, măi dragă? Nu am dovedit-o, în repetate rânduri, ba și cu asupra de măsură, toți Lajosii, Corpodenii și Salomirii, că mai străini de arbitraj decât ei, să dai cu tunul și tot nu găsești!?