Virgil Nicolaiciuc, în vârstă de 62 de ani, din satul Măriței, comuna Dărmănești, județul Suceava, ne-a adus la redacție copia unui document cu fotografia străbunicului său, pe care l-a descoperit incidental, într-un borcan, îngropat sub o piatră, pe locul în care s-a aflat casa strămoșească.
„Un om umblat prin lume”
Dincolo de faptul că pe acest document Virgil Nicolaiciuc a văzut pentru prima dată chipul străbunicului său, Toader Nicolaiciuc (1862-1938), actul cu pricina oferă o serie de date interesante care conturează biografia titularului.
Virgil Nicolaiciuc își amintește că, în copilărie, îi auzea pe bunicii și părinții săi vorbind despre străbunicul Toader, „care a fost în America”.
Nu a apucat să-l cunoască, pentru că străbunicul a murit înainte de-a vedea el lumina zilei, dar – din ceea ce a auzit în casă – a reținut faptul că acesta a fost „un om umblat prin lume”.
A vândut o bucată de pământ și cu banii luați a plecat să-și caute norocul dincolo de ocean, lăsându-și acasă soția cu cinci copii, trei băieți și două fete.
A plecat când Bucovina era sub stăpânire habsburgică și s-a întors în România Mare
Când a plecat Toader Nicolaiciuc din sat, pe unde a ajuns și când a venit înapoi (pentru că este înmormântat în cimitirul satului) strănepotul său n-a mai reușit să afle de la membrii familiei, dar pașaportul descoperit în borcanul de sub talpa casei aruncă o rază de lumină asupra trecutului aventuros al străbunicului.
Acesta a plecat din Măriței când Bucovina se afla încă sub stăpânire habsburgică, înainte de Primul Război Mondial, când mulți bucovineni priveau spre continentul american ca spre pământul făgăduinței, și s-a reîntors după război, după actul unirii prin care Bucovina a devenit parte a României Mari.
Pașaportul, eliberat cu antetul Legației României la Londra/Marea Britanie, cu ștampila Consulatului General al României la Montreal/Canada, la data de 10 noiembrie 1920, lămurește oarecum situația.
La vârsta de 58 de ani, Toader Nicolaiciuc se întorcea acasă din Canada
La vârsta de 58 de ani, Toader Nicolaiciuc se întorcea acasă venind din Canada, care era dominion britanic, și pentru a intra în România, care îngloba Bucovina (teritoriu care, atunci când a plecat, aparținea Imperiului Habsburgic), avea nevoie de un pașaport românesc.
A obținut acest document pe care s-a aplicat viza de Montreal „pour se rendre en Roumanie” (pentru a merge în România), viză aplicată și contrasemnată de consulul României la Montreal.
Cu vize din alte state europene prin care-a trecut în drum spre casă (se vede bine viza din Cehoslovacia), Toader Nicolaiciuc a intrat în țară fiind înregistrat de Poliția din „Câmpu Lung”, la data de 1 decembrie 1920.
A mai trăit încă 18 ani, până în anul 1938, iar în casa bătrânească din Măriței (care nu mai există, pentru că a fost demolată încă înainte de 1989) a copilărit Virgil Nicolaiciuc.
„Un document unic în colecția instituției muzeale sucevene”
Pașaportul eliberat la data de 1 noiembrie 1920 („în numele Majestății Sale Ferdinand I, Regele României”), pe numele lui Toader Nicolaiciuc, cu antetul Legației României la Londra, se află acum în colecția de documente a Muzeului Bucovinei.
Șeful secției Istorie, prof. Dan Petrovici, spune că este un document unic în colecția instituției muzeale sucevene.
Așa cum precizează el, „sunt interesante vizele după care se poate urmări traseul de întoarcere în țară a unui bucovinean”.
