Știri despre cum curge Dâmbovița la vale, la vale…

(basm popular negativ devenit între timp foarte pozitiv, pe bune)
Acum mai bine de un veac, povestește Sorin Adam Matei (vezi « Intelectualii români între grupurile de prestigiu și piața liberă a ideilor, Ed. Compania, 2004), înțelepții unui mic regat dunărean (ghici care) s-au luat la harță. Motivul gâlcevei din cafenelele Capitalei denumite Micul Paris era întrebarea : care e cea mai bună cale de reformă socială ? (asta, apropo de căutarea ei și astăzi, în cursul globalizării). Țara fusese secole de-a rândul controlată când de țar, când de sultan, ceea ce o trăsese înapoi și o ținuse în întunericul feudal. Ce cale trebuia să urmeze regatul ca să prospere ?
Cu o generație înainte de începutul marii dispute, o serie de tineri nobili începuseră să copieze instituții din Occident. Constituția era o replică a celei belgiene (în Micul Paris se spunea că e cea mai liberală Constituție a timpului), dreptul și Curțile urmau modelului francez, căile ferate fuseseră construite de austrieci, iar armata era modelată după cea germană și franceză.
După niște ani…
După niște ani, fiii și nepoții reformatorilor au început să observe că, deși se făcuseră toate eforturile și nici un ban nu fusese cruțat, instituțiile locale lăsau de dorit, fie pentru că nu-și făceau treaba cum trebuie, fie pentru că erau împânzite de corupție. Legile, deși liberale, erau de multe ori nerespectate sau răstălmăcite, iar armata era prost instruită, slab înarmată. Gâlceavă mare s-a pornit atunci când înțelepții au încercat să explice de unde veneau aceste hibe și cum puteau fi ele lecuite.
Un grup, de-și zicea « Tinerimea » – cuprinzând mulți juni inteligenți atrași de farmecul trecutului și de trăinicia tradițiilor moștenite din bătrâni-, susținea că pricina suferințelor orânduirii lor venea din nepotrivirea straielor politice și legale pe trupul națiunii. Tinerii aceia cereau croirea straielor după un nou model și adaptarea lor la loc și la tradiții. Și cereau acestea chiar dacă reforma ar fi putut duce la îngrădirea drepturilor celor mulți și la întărirea celor puțini.
Un alt grup, radical, condus și el de un tânăr înțelept, venit din țara muscalului, vedea lumea cu alți ochi. Fermecat de promisiunile unei noi științe a timpului, care pretindea să aibă leacuri nu numai pentru indivizi, ci și pentru societăți întregi, acest grup credea că, dimpotrivă, reforma și schimbarea nu trebuie să privească înapoi, ci înainte, că drepturile trebuie lărgite și corupția legilor și a instituțiilor se poate repara prin democratizarea, iar nu aristocratizarea lor.
Deși între cele două tabere pare să se caște o prăpastie, cei care studiază gâlceava cu atenție vor fi uimiți să descopere cât de asemănătoare erau analizele de la care porneau cele două programe de reformă. De fapt, ambele tabere observau aceleași probleme și aceleași dureri, numai metodele de tămăduire pe care le propuneau erau diferite. Atât tinerimea, cât și radicalii reformatori acceptau ideea că prima reformă fusese parțială și, oarecum, greșită. Erorile asupra cărora cădeau de acord izvorau din conflictul dintre « formele » sociale împrumutate și « fondul » social pe care fuseseră grefate. Tinerimea, altfel gândind…
Disputa din epocă între junimiști și socialiști
Această poveste spusă de S.A.M. vorbește de disputa din epocă între junimiști și socialiști cu privire la al doilea val de modernizare a României.
Tensiune polemică, vrajbă și gâlceavă, caniculă temperamentală…ca și azi. Numai că astăzi are loc un alt val de modernizare a României. Ceea ce a rămas neschimbat, însă, cu toată trecerea timpului, este aceeași proiecție a lumii intelectualilor români în grupuri de prestigiu interesate mai mult de gestiunea funcțiilor puterii. « Boierii minții » își susțin prestigiul prin admirația chibițardă a mulțimii, ce încă mai crede în « iluminare » și aură mesianică. Acest prestigiu nu este obținut prin mijloace democratice, ci prin jocuri politice, perfecționate de fascinația intelectualilor români pentru control și manipularea puterii.
Ieri, pașoptismul vs. junimismul, astăzi « stânga » vs. « dreapta », ori tandemul « naționalism » vs. « europenism », sau « moderaționism » vs. “ultraliberalism”…Povestea este aceeași, cu alte cuvinte, numai păpușile s-au schimbat. Ca și șansa, deloc democrată, de reiterare a grupurilor închise, formate din false elite și centre de presiune, totalitare, prin care o intelectualitate ruptă de realitate și preocupată de false teme cercetează în van cum curge Dâmbovița la vale, la vale…