Stimate Domnule Prefect

Am ales această cale de a vă transmite ceea ce gândesc tocmai pentru că am aprobat publicarea dreptului la replică pe care ni l-ați trimis. Și care m-a siderat. Fără nici o exagerare. Am ales această cale de a dialoga și pentru că nu i-am aprobat colegei mele, Dana Humoreanu, publicarea unui material în care răspundea la insinuările din dreptul dvs. la replică. Nu am aprobat publicarea pentru că ar fi urmat apoi un material de-al dvs., apoi un altul de-al ei și tot așa, până la instalarea viitorului guvern.
Stimate Domnule Prefect,
Nu m-a uimit că ați povestit cum „în data de 08.01.2016, la ora 7:53 (în afara orelor de program), în timp ce mă deplasam spre serviciu, am fost apelat de doamna Dana Humoreanu. La ora 07:59 am primit un mesaj cu următorul text «Romania TV zice că sunt sute de oameni blocați în mașini din cauza zăpezii, la noi în județ. Unde?»”. Nu, nu m-a uimit asta. Deși, în privința acestui aspect, vreau doar să vă spun că pentru un prefect (la fel ca și pentru un ziarist, de altfel) nu trebuie să existe noțiunea de timp liber (evident, în afara concediului de odihnă).
M-a mirat puțin cealaltă relatare, cum că „în data de 07.01.2016, am fost sunat de mai multe ori pe numărul de mobil personal, la orele 09:29, 11:44, 13:47, 13:49 și 14.05, tema principală fiind «dacă e adevărat că eu și/sau mașina mea a fost implicată într-un accident pe DN 17 în zona localității Stroiești» – lucru complet neadevărat.” M-a mirat, în primul rând pentru că știți că nu în toate cele cinci convorbiri subiectul a fost presupusul accident. M-a mirat, cu atât mai mult cu cât discutasem telefonic înainte și v-am explicat că v-a sunat colega mea pentru a verifica niște informații primite și ați fost de acord că e foarte bine cum a procedat și e foarte bine că nu publicăm știri neverificate. Pe de altă parte, dacă v-ar fi deranjat insistența ei, puteați să utilizați opțiunea „ignore” a telefonului mobil. Sau să îi spuneți să nu vă mai deranjeze. În ambele cazuri, vă garantez că nu v-ar mai fi sunat.
Stimate Domnule Prefect,
M-a șocat, însă, în dreptul dvs. la replică referirea la o poveste de anul trecut: „Concret, Dana Humoreanu, în urmă cu câteva luni, în calitatea pe care o avea de jurnalist, s-a prezentat la mine în birou și pe un ton autoritar mi-a solicitat să fac un demers telefonic către Domnul Ministru – Secretar de stat Raed Arafat, prin care să-i solicit un zbor SMURD până în Germania pentru o cunoștință a sa”. Știți că nu a fost vorba de un ton autoritar. Dar nu asta e problema. Contextul în care ați pus această poveste lasă să se înțeleagă că ar fi vorba despre o „pilă” a colegei mele (deși, din discuția amănunțită pe care ați avut-o cu ea știți că nu este nici pe departe așa). O încercare de a ajuta un om aflat într-o stare gravă ați dus-o în zona traficului de influență (astfel de demersuri, de a ajuta pe cineva, am făcut și vom face indiferent de numele și poziția persoanei). Nu era nimic nelegal în ce se solicitase. Doar dacă umanitatea și compasiunea au devenit, între timp, ilegale.
Stimate Domnule Prefect,
Noi nu încercăm decât să ne facem meseria, așa cum o facem de ani buni de zile. De ani de zile informăm cititorii despre orice problemă din județ, mai ales atunci când sunt coduri meteo. Ne spuneți că nu ne puteți da informații și dimineață, și la amiază și seara, pentru că lucrurile se schimbă de la o oră la alta. Tocmai asta e esența. Presa a evoluat mult în ultimii ani. Informațiile de ultimă oră le publicăm pe site-ul ziarului (ca cititorii să știe, în orice moment, spre exemplu, care drumuri sunt închise), ca să nu mai spun de utilitatea unor astfel de informări pentru colegii din radio sau tv.
Stimate Domnule Prefect,
Consider că aveți lucruri mai importante de făcut decât să vă războiți cu presa. Spre exemplu, știți că într-o instituție publică din județ tocmai se pregătește măsluirea unui concurs? Iar din comisia de examinare face parte și un reprezentant al Prefecturii Suceava.
Știți, spre exemplu, că o instituție publică din județ este considerată, prin comportament, de directorul adjunct ca propria moșie și că acesta îi tratează pe subordonați ca pe niște sclavi? Și mai știți că atunci când directorul respectiv nu este în toane bune (de cele mai multe ori, adică) de același tratament au parte și contribuabilii ce au proasta inspirație să treacă pragul instituției?
Decât să contabilizați telefoanele date de colega mea, v-ați putea apleca asupra acestor probleme, care mie mi se par ceva mai grave. Dar, mă rog, asta e doar părerea mea.