Stimată redacție a Monitorului de Suceava

Am greșit și am păcătuit mai mult sau mai puțin și prin ce am reușit de astă dată sper să-mi mai „clătesc” din păcate. Și sunt mulți care ar trebui să-și mai spele păcatele. Mă doare când văd „mulți” care sunt „buni” și ajută doar de Paște și sărbătorile de iarnă… dar despre asta nu vreau să detaliez că nu ar fi loc în toate paginile ziarului, ci vreau doar să spun că copiii săraci mănâncă și în timpul anului.
Acum un an și jumătate v-am cerut ajutorul în a publica situația unei familii încercate de mult greu. Mulțumesc pentru sprijin! Am avut noroc și gând de la Dumnezeu să-i spun despre această familie unui OM, mare Om, care pe loc a fost de acord să facă o casă acestei familii. A fost o minune care chiar s-a înfăptuit! Nu sunt atât de credincios pe cât ar trebui să fiu, dar spun doar că Dumnezeu există și îi mulțumesc!
Despre mine vă spun că am tot ce îmi doream: o nevastă și un copil de 7 ani (băiat), sănătoși, un serviciu, o viață bună și conștiința nu m-a lăsat să trec pe lângă acești copii fără măcar să strig necazul lor și să încerc în vacanța mea să le aduc un zâmbet pe buze sau să le cumpăr ceva dulce, să râd, să mă bucur sau să petrec cu ei din timpul meu. Nu consider că meritul acestei case îmi aparține doar pentru faptul că am „țipat”. Bucuria mea nemărginită e că am fost auzit. Am avut eu norocul să fiu auzit sau au avut noroc acești copii să ajungă să aibă ce își doresc, O CASĂ!
Destine grele sunt multe, mult prea multe, familii dezbinate cu copiii pe străzi, și ce mă satisface acum e că eu cred că viața acestor copii se va schimba în bine. Destinul lor e schimbat. Acești copii puteau ajunge despărțiți, prin necazuri mai grele în timp ce creșteau… etc., dar eu cred în inocența lor și promit să-i sprijin până vor crește mari.
Omul care a construit această casă are un suflet de aur și-i transmit toată mulțumirea mea și a acestei familii! Îi mulțumesc pentru Minunea de Sărbători care le-a făcut-o. Mulțumim pentru tot sprijinul financiar. Mulțumesc pentru timpul său pierdut. Mulțumesc pentru răbdarea pe care a avut-o. Mulțumesc pentru tot! Acest om vrea să fie anonim și îi respect decizia.
Mai doresc să mulțumesc domnului primar din Adâncata, Cucu Viorel, pentru pământul oferit pentru casă, pentru lemnele de foc pentru iarnă și pentru tot sprijinul. Mulțumesc pentru sprijin și domnului Pop Stelică, patron al Pensiunii Alesia.
Pentru domnul Anonim mai permiteți-mi să-i spun că are o familie superbă și-i transmit doar sănătate și tot binele din lume și Sărbători Fericite!
Vă mulțumesc respectuos!
Vasile Bolohan