Știința, tehnologia și blatul

Există în ziua de azi nenumărate gadget-uri create în principiu spre a ne ușura existența, a ne ajuta în varii situații, a ne proteja de fel de fel de chestii. Printre ele, câteva au fost create țintit către sport, beneficiile aduse de prezența lor fiind în cele mai multe situații indiscutabile. Bunăoară, camerele de pe linia porții la hochei, care au deja decenii bune de existență, ajutând la validarea sau invalidarea golurilor, lucru imposibil de realizat cu ochiul liber în timpul derulării live a fazelor, din cauza vitezei nebune a pucului. Tot de mare ajutor este celebrul hawkeye (ochi de șoim) în tenis, sculă care face stop-cadru pe minge la contactul cu suprafața de joc, arătând cât se poate de corect dacă mingea a fost înăuntru sau afară. Fără nici un dubiu. Dezavantajul este doar acela că nu poți greși solicitarea decât de 3 ori într-un set, după care îți pierzi dreptul de challenge. Tot din tenis este și beep-ul care se aude la oricât de fină ștergere a fileului din serviciu. N-am bănuit niciodată că asta poate da rateuri grosolane până la finala de duminică, 15 octombrie, dintre Federer și Nadal, când un serviciu de-al lui Federer s-a reluat pe motiv de beep, deși până și Nadal a arătat că mingea trecuse cu mult pe deasupra fileului. Oricum, în toate aceste situații, nici nu se pune problema vreunui furt, intenționat sau din greșeală. Cu totul alta e situația la fotbal, deși lucrul mi se pare aproape inexplicabil. Din acest sezon, în Italia se experimentează tot un gen de hawkeye, prilej cu care meciurile au ajuns să dureze și cu câte 10 minute mai mult, cam cât se sta cu prilejul fazelor litigioase. Am văzut penalty-uri acordate după consultarea televizorului, dar și unele anulate după ce fuseseră fluierate. Cu fiecare prilej au fost mârâieli, comisia care analizează fiind mai mereu depășită de situație și chemându-l tot pe arbitru să decidă. Teoretic, e o lovitură dată blaturilor. Practic, dacă e de făcut, tot se face, fie că trișorii mimează perfect faulturile, fie că arbitrul nu-și schimbă decizia inițială, dacă tot e chemat să hotărască. Una peste alta, cred că în momentul discutării fazelor, decizia n-ar avea de ce să mai ajungă la arbitru. Și sper că niciodată nu se va introduce sistemul și în România. Ghiciți de ce?