Știință sau noroc?

O etapă oarecare a lămurit în mare măsură lucrurile, chiar dacă până la final a mai rămas ceva vreme. Însă mi-e greu să cred că ierarhiile vor suferi schimbări spectaculoase, exceptând chiar vârful, acolo unde se află pentru ultima oară Dinamo, pe care o văd căzând abrupt și încheind campionatul pe locurile 5-6. Este aproape neverosimilă distanța dintre pretențiile declarative ale „câinilor” și prestația lamentabilă din teren. Fără a avea alte pretenții decât că sunt un spectator aproape patologic al fotbalului de la noi și de aiurea, vă mărturisesc că dintre toate cele 24 de echipe pe care le-am văzut în acest ultim week-end (de la Otopeni din Divizia B până la Real și Barcelona) Dinamo a jucat de departe cel mai prost, mai haotic și mai îmbâcsit fotbal. Dacă fotbal o fi ceea ce arată băieții ăia, de la Bărcăuan și Florea până la Petre și Bratu. Par niște funcționari ai gazonului, chemați la serviciu împotriva voinței lor, de către un șef hain care le-a stricat week-end-ul în care ei își programaseră altceva. La polul opus se află Steaua și Rapid, pornite parcă într-o cursă contracronometru în care fiecare vrea să arate cât mai repede că ea este cea mai bună. Distanța dintre ele și celelalte a crescut enorm, dovadă faptul că Steaua a ridiculizat Galațiul chiar la el acasă. Același Galați care ridiculiza pe Dinamo la București acum două săptămâni. Cât privește Timișoara, aici lucrurile trebuie nițeluș nuanțate. Privit de la distanță, lotul ei pare cel mai bun. Numai că în teren, ceva nu se leagă. Echipa joacă ofensiv, vioi, spectaculos dar cam fără folos. Jocul ei îmi amintește în mod dramatic de dubla Slovenia-România din barajul pentru precedentele „mondiale”, în care ai noștri au jucat net mai spectaculos (la un moment dat chiar cu 5-6 atacanți!) dar calificarea au obținut-o adversarii. Iar antrenor era tot Gică Hagi. Să-i lipsească, oare, știința, sau doar norocul?