Dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu conține discuțiile pe care omul de afaceri le-a avut în campanie electorală și după alegeri cu șefii trustului Realitatea Media și cu jurnaliști ai grupului, precum Cornel Nistorescu, Bogdan Chirieac și Corina Drăgotescu.
Una dintre stenograme se referă la o discuție din seara de 24 noiembrie 2009, când Sorin Ovidiu Vântu este contactat de Bogdan Chirieac.
„CHIRIEAC BOGDAN : – Așa e. Absolut ! Tot mă așteptam, domnule, totuși o mișcare… A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepția erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat și care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu ?
S.O.VÂNTU – Da, evident.
CHIRIEAC : – Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÂNTU: – Măi și ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianțelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: – Și am vrut să-i dau o lecție, dar nu până la capăt.
ICHIRIEAC : – Da, știu și acest aspect.
S.O.VÂNTU: – Da, bătrânelule”.
O altă discuție din 30 noiembrie 2009 este cu președintele Grupului Realitatea-Cațavencu, Sergiu Toader, pe tema casetei în care președintele Traian Băsescu apare lovind un copil.
„S.O.VÂNTU : – De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că știe că pierde.
SERGIU TOADER :- Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important și chiar dacă 44 cred că e trucată, își păstrează opțiunea de vot, nu?
S.O.VÂNTU : Da tati, da. Adică pe români îi doar în p…, ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER. – Da, am înțeles.
S.O.VÂNTU – Da măi, e trucată și du-te în p… mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: ” Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă și unde dă Băsescu, crește”, vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER. – Da, corect.
S.O.VÂNTU : – Asta e treaba. Adică eu cred că este… îți arată toată treaba asta faptul că (înjură – n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER. – Mamă!
S.O.VÂNTU : – Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine țintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deștept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă și cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinații și de joc.
SERGIU TOADER. – Nașpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU – Dar este elementar, dragă Watson (râde – n.n.). Păi, presa trăiește din sânge, f…, puroaie, de unde trăiește presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.
Un alt dialog consemnat în dosar este cel din 4 decembrie 2009 dintre Sorin Ovidiu Vîntu și Stelian Tănase.
„STELIAN TĂNASE: Am și eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunțarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…, pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitație, să știi.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ți-ar fi făcut și probabil că urma să-ți facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu ești în temă și nu ești în dezacord cu ideea asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi și acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi și acolo, că noi ne distribuim”.
O altă stenogramă este din seara de 4 decembrie 2009, când Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Cornel Nistorescu.
„CORNEL NISTORESCU: Ai auzit cu povestea cu Alro care e pe site-uri acuma?
SORIN OVIDIU VÎNTU: nu am auzit.
CORNEL NISTORESCU: E poveste cu afacerile cu energie pentru… în care e băgată Elena Udrea și cu ăștia și cu psihologul Stolojan.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Așa…
CORNEL NISTORESCU: Povestește Nastasiu. Și ăștia de la Realitatea o au și nu vor s-o dea. Și caseta este de două zile la Realitatea, cu lucruri mult mai complicate. Și Popa a refuzat să o dea. Ți-a spus?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Dar nu-și asumă…, știu, tati, dar nu-și asumă, zii să-i spun, scriitorul cărții, am uitat cum îl cheamă.
CORNEL NISTORESCU: Ba își asumă, cum să nu!
SORIN OVIDIU VÎNTU: Ei, dacă îți spun că nu-și asumă… Că m-a întrebat Cătălin. Uite, avem așa, așa. Și am spus bă, dacă își asumă autorul cărții interviul și cu Nastasiu, dați-i drumul. Dacă nu, ăștia se întorc mâine și spun că au făcut o glumă. Și nici unul din cei doi nu au vrut să confirme, nu au vrut să-și asume. De-aia nu am dat pe Realitatea.
CORNEL NISTORESCU: Da, dar e imagine video cu ăla care declară chestia asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Măi, tati, nu ai înțeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi! Poate să apară orice. Trebuia cei doi să confirme la telefon, nici unul nu a confirmat, nu și-a asumat, pardon. Ăla, tu îți asumi interviul? Tu îți asumi declarația? Ăsta voia 50 000 euro să-și asume aia. Dă-te-n moașă-ta! Nu pot să dau bani pe așa ceva. Nu că e vorba de 50 000, dar nu pot să dau bani, că după aia încep alte povești”.
În noaptea de 6 spre 7 decembrie, după după turul al doilea al Prezidențialelor, imediat după miezul nopții, Vântu o contactează pe Corina Drăgotescu (care se aflase la sediul PDL unde se desfășura numărătoarea paralelă a voturilor-n.r.).
„(…)
S. O. VÎNTU: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
CORINA DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ceea ce vroiam să te rog!
CORINA DRĂGOTESCU: Categoric nu! Categoric nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ce…
CORINA DRĂGOTESCU: Acuma urcă operatorul cu colega de la Social, filmează tabelul să și-l asume. Eu nu-mi asum nimic. Dacă dă imaginea, ca să vadă, mă rog, să fie…
S. O. VÎNTU: Deci, nu te transforma într-un agent! Nu te transforma într-un agent de manipulare al lor!
CORINA DRĂGOTESCU: Bine”.
La dosar se află și stenograma discuției din ziua de 6 martie 2010, când Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Sergiu Toader:
„S.O. VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăși într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorința lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viața lui de toate, că a băut și palincă, a făcut și tâmplărie, s-a dus și cu caprele…
S. TOADER: … a condus aia, cum îi zice, fanfara…
S. O. VÎNTU: A condus și fanfara… Mă amuză omulețul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniștrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, același tratament l-ar fi avut. Înțelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: La fel îl futeam pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că știi ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.
S. O. VÎNTU: Ăsta e jocul. Și, neavând nimic personal, derapajele pe care le fac băieții ăștia sunt inadmisibile.
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proștilor! Lucrăm calm, cu metodă, și atunci e și mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.
S. O. VÎNTU: Știi s-o faci?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: M-ai înțeles, bătrâne?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus și patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piață. Punct și nimic altceva.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Că trebuie să hrănesc o armată de câteva mii de oameni, simplu ca bună ziua, nimic personal.
S. TOADER: O facem… armata aia… o să rămânem, cum se numeau, pâlcuri. O să rămânem cete și pâlcuri.
S. O. VÎNTU: Nu, o să rămânem o structură mult mai mică, dar extrem de bine organizată și extrem de eficientă. La ce i-a folosit lui Geoană că a avut sub curul lui toată România, aproape? Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată.
S. O. VÎNTU: Nu, acum îmi construiesc o organizație care să răspundă intereselor mele de business, businessul meu fiind doar media. Deci, practic, răspunde și intereselor ei. Că nu vede drumul, să fie sănătoasă, îl văd eu și pe ăla merg.
S. TOADER: E corect. Pentru mine e important și ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înțeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproșez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut și bune, și rele. Fără discuție! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Știu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizație să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să știi că lucrurile nu pot fi… Oamenii pot fi manipulați. Manevrați, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizația lui Vîntu și răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu știu cum se construiește.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteți liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteți liberi, nene. Vă convine, lucrați, nu vă convine, plecați, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ți spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p… dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îți garantez, o să fie o construcție beton, foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcție foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc… În sfârșit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înțelegere cu Băsescu, Moșule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizație și organizația este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înțelegere cu ăla și mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.
S. O. VÎNTU: Nu se poate așa ceva. Nu știu dacă m-ai înțeles.
S. TOADER: Ba da.
S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo și de suptul p… prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e și greșeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi nașpa?
S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relație de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea Tv două fete cinci palate și am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f… pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f… morții mă-ti, una vorbim, bașca ne înțelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul și urâtul? Eu ce p… mea ți-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacție pe care ai fi avut-o și tu, aș fi avut-o și eu, când e vorba de copilul meu.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Mai ales când știu cum mi l-a dat pe Mihai afară din Deltă, da?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relație bună cu el și mă trezesc că-mi trage o muie și-mi și transmite ți-am tras-o prin gură. Păi băi, p…, una ne-am înțeles, alta faci? Nu e normal ca organizația, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată funcționa corect? Avem o înțelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur și simplu printr-o dispoziție în stație, începând de astăzi suntem tovarăși cu Băsescu. Punct și de la capăt, așa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi… Azi ești în poziția în care toată lumea te urăște, pentru că n-ai fost clar și precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pișatul boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizația trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.
S. O. VÎNTU: Oprește-te. Organizația nu s-a comportat ca o organizație, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeași greșeală. Vreau o organizație capabilă să răspundă la comenzi în timp real și asta construiești tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să țină cont de vreo chestie, care să țină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înțeles.
S. O. VÎNTU: M-ai înțeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut”.
O zi mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu îl contactează pe Doru Bușcu, redactor sef Academia Cațavencu, discuția referidu-se la jurnaliștii care au plecat la publicație pentru a lansa Kamikaze:
„S. O. VÎNTU: -Bun, și Doru, încă o chestiune, tati : să nu avem discuții : Academia Cațavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniștit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul în care a trecut pe finanțarea mea, Academia Cațavencu este o organizație patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E momentul delicat chiar în acest moment : vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înțeleg exact ce timpuri străbatem.
D. BUȘCU: – Ăștia se formează în ani, Sorin.
S. O. VÎNTU:: -Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Cațavencu. Academia Cațavencu, ca orice instituție de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe față cu toți oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independență editorială, să îmi pot face eu șmenurile.
S. O. VÎNTU: – Dar stai puțin: șocul a trecut, de-acuma ești în organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o instituție patronală. Este totuși un business făcut pe banii mei, și nu puțini, sunt câteva zeci de milioane de euro.
D. BUȘCU: – Instituția patronală o organizează patronul. Eu nu mai sunt patron, eu mă ocup de conținutul acestei publicații.
S. O. VÎNTU: – Tocmai de aceea, ce-ți spun, dragul mei prieten, ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Punct ! Organizația trebuie să fie pregătită să răspunsă intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VÎNTU: – Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidență este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Punct ! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu Vîntu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România. Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidență să știi că se sancționează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ținem pe nimeni legat cu funia, cu cătușele de scaun sau de colțul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presă. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizație vreau să producă, și nu în șapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!
D. BUȘCU: Da, înțeleg asta, e absolut OK.
S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mișcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăși cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituția f…ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituția f…ut-ului din România.
S. O. VÎNTU: – Nu, n-ai înțeles : ei sunt agresați în funcție de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ți spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susținem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Cațavencu, susține actul de guvernare. Asta încerc să-ți spun.
D. BUȘCU: – Cu condiția ca actul de guvernare să merite să fie susținut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: – Nu, nu m-ai înțeles : singura condiție care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ți explic, Doruleț.
S. O. VÎNTU:: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iți convin, nu-ți convin, ai libertatea să-ți dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariații mei.
D. BUȘCU: Un adevărat patron de presă.
S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, și cu asta, basta, am încheiat subiectul.
D. BUȘCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiția de mogul.
S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleț ! Dar cum să lucreze salariații, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minții ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minții ! Ei luându-și o șpagă de doi bani sau aranjându-și vreun post în viitorul guvern. Nu se poate așa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuși, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe față totul. Si așa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puțin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construiește organizația în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm : Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai există în paginile Academiei Cațavencu.
S. O. VÎNTU: Mă, nu ne…, dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, știu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu mă apuc acuma să…. Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc… să încep să-mi f…t dușmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îți spun eu ție, bătrâne, este faptul că această autorizație trebuie, de la tine, Academia Cațavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înțeleagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetățenilor și în primul rând interesele patronatului. Pentru că, dacă patronatul are câștig, au și ei servicii câștig. Dacă patronatul nu are câștig, își ia o șpagă măruntă astăzi și mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să știe că ei sunt acolo angajați la patron. Că au șansa să fie angajați la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înțeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.
D. BUȘCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urmă cu câțiva ani. E știută, a făcut turul organizației asta. E ok, adică e…
S. O. VÎNTU: Dorulețu’, e în firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma să-mi spui că nu ai putut să strunești organizația, că nu știi cine ce a zis, că nu ai putut să-l ții pe ăla să nu facă scandal. Mă doare în p…ă, îl dai afară. În momentul în care unul își permite să încalce strategia grupului de presă Realitatea Cațavencu, ăla pleacă acasă fără niciun fel de altă dispensă, de intervenții, de rugăminți, de stai, domnule, că se potolește… mi se rupe p…a! Ăia când își lansează ziarul?
D. BUȘCU: Acuma ies cu el.
S. O. VÎNTU: Vezi tu, la ăștia 14 care au plecat, trebuia să le atașezi și un om de încredere al nostru, să fim și noi înăuntru, acolo.
D. BUȘCU: Este, dar este și unul de-al lor aici, îl știu.
S. O. VÎNTU: Da.
D. BUȘCU: Mie îmi displac chestiile astea.
S. O. VÎNTU: După cum ai văzut, nu trebuie să-ți displacă, trebuie să fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUȘCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat și corespondența, printr-o greșeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondența lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar… și am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct. Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei și nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deși sunt vreo 2-3 acolo care au fost luați cu forța, știi, dintr-un entuziasm din ăsta, băiețesc, la bere și de solidaritate soldățească.
S. O. VÎNTU: Ăia nu mai au ce căuta înapoi, indiferent de situație”.
