Bucovina, partea de nord a Moldovei anexată Imperiului Habsburgic din anul 1774, aflată la început sub administrație militară și înglobată, din 1786, ca cel de-al 19-lea cerc administrativ (district) în Galiția, a început să respire aerul autonomiei odată cu „primăvara popoarelor”, evenimentele revoluționare din imperiu din anul 1848. „Petiția Țării” (Landes Petition der Bukowina), document semnat de peste 230 de bucovineni aparținând tuturor categoriilor sociale și etniilor din district, conținea, ca prim punct revendicativ, doleanța de separare a Bucovinei de Galiția și constituirea ei în țară de coroană autonomă.
„Promemoriul la Petiția Țării”, înmânat împăratului, argumenta din punct de vedere istoric dreptul la autonomie al Bucovinei.
Ducat între „țările Coroanei austriece”
Promulgând Constituția imperială din data de 4 martie 1849, împăratul Franz Josef I nominaliza Bucovina cu statut de ducat autonom între „țările Coroanei austriece”.
Obținerea practică a statutului de autonomie a fost însă un proces sinuos și îndelungat.
Deși la data de 29 septembrie 1850 a fost emisă o patentă imperială care confirma statutul de autonomie provincială (care cuprindea Constituția provinciei și Regulamentul alegerii Dietei pentru Ducatul Bucovinei), procesul de realizare a acestui deziderat a fost încetinit de instaurarea regimului neoabsolutist de la Viena.
Cu toate că Constituția din 4 martie 1849 a fost abrogată, autonomia Bucovinei nu a fost anulată, iar la data de 29 mai 1854 s-a produs separarea administrativă de Galiția.
Orizont înnegurat și o nouă Constituție prin care se recunoaște definitiv autonomia Bucovinei
Principalele organe ale autoadministrării provinciale nu au fost însă constituite și orizontul autonomiei s-a înnegurat.
În ideea revigorării imperiului bazat pe provincii autonome mari și puternice și sub pretextul economiei s-a luat decizia desființării câtorva provincii, între care și Bucovina, iar la data de 22 aprilie 1860 s-a hotărât… realipirea teritoriului Bucovinei la Galiția.
Populația și elita politică românească a fost profund nemulțumită. Printr-un memoriu intitulat „Chemarea Bucovinei la emancipare”, înaintat Curții de la Viena, peste 250 de semnatari cereau menținerea și respectarea autonomiei Bucovinei.
Politica promovată de guvernul federalist a provocat însă și alte nemulțumiri în imperiu. Ca urmare, guvernul federalist a fost demis iar noul guvern instalat a adoptat, la 26 februarie 1861, o nouă Constituție prin care se recunoștea definitiv autonomia Bucovinei.
Însemne distincte ale autonomiei, stemă și drapel propriu
Prin rezoluția imperială din data de 26 august 1861 Ducatului Bucovina i se acordau, ca însemne distincte ale autonomiei, o stemă și un drapel propriu.
Împăratul Franz Josef I emite la 9 decembrie 1862 o diplomă împărătească prin care se întărește și se confirmă autonomia provincială a Bucovinei cu atributele sale distincte (stemă și drapel).
„Noi Francisc Josef Întâiul – consemnează documentul – din mila lui Dumnezeu, Împărat al Austriei, Rege al Ungariei și Boemiei, Rege al Lombardiei și al Veneției, al Dalmației, Croației, Slavoniei, Galiției, Lodomeriei și al Iliriei; Archiduce al Austriei, Mare Duce al Cracoviei, duce al Lotharingiei, Salisburgului, al Stiriei, Carinthiei, Carniolei, Silesiei de Sus și de Jos și al Bucovinei; Mare Duce al Ardealului, marchion al Moraviei, Conte de Habsburg și Tirol; Mare Voievod al Voievodinei, Serbiei ș.a.m.d…am înțeles cu plăcere că dieta credinciosului nostru Ducat al Bucovinei a înnoit prea umilita sa rugare, subșternută de comisiunea de încredere încă din anul 1849 pentru încuviințarea unei marce proprie a țării”.
Neatârnarea administrativă a credinciosului Ducat Bucovina
Diploma recunoștea trecutul românesc al acestui teritoriu („ca parte din Dacia veche, țara aceasta Bucovina se afla sub stăpânirea domnilor Moldovei…”), pomenea de „eroul Ștefan cel Mare” și „biruințele strălucite ale acestuia” și accentua că „deosebirea de limbă, de datine și de obiceiuri nu fac să fie de dorit o contopire cu Galiția”.
„Prin legea fundamentală de stat de la 26 Februar 1861 – se stipulează în diploma împărătească – Noi am chezășuit această reînnoire a neatârnării administrative a credinciosului Nostru Ducat Bucovina, prin care ajunse să aibă o reprezentanță a țării și fu chemată a lua parte la dieta imperială, care, cu hotărârea Noastră împărătească de la 25 August 1861, Ne-am aflat îndemnați a-i dărui o marcă proprie a țării”.
Stema „cu culori măiestre”
Diploma reproduce grafic stema ducatului „cu culorile măiestre și descrise precum urmează: Pe o tablă împărțită de-a lungul în culorile albastru și roșu, un cap firesc de bour așezat cu fața înainte și însoțit de trei stele aurie într-un triunghi drept. Tabla e înconjurată de o mantie roșie tivită cu frunze de aur, căptușită cu ermelin și ridicată cu ciucuri de aur peste colțurile tablei. Pe deasupra mantiei zace o pălărie ducală de aur împodobită cu pietre scumpe și pe jumătate căptușită cu roșu”.
„Pentru mai mare întărire a tuturor acestora – se adaugă în încheiere – am subsemnat diploma aceasta cu numele Nostru împărătesc și am poruncit să se atârne de dânsa sigiliul Majestății Noastre Împărătești”.
