Stelianu Filip

Am catadicsit, după mult timp, să urmăresc la fața locului un derby Steaua-Dinamo. Aproape 50.000 de spectatori cu dor de fotbal au fost martorii unei prime reprize în care ambele echipe au jucat fără atacant de meserie! Doar o execuție defectuoasă a lui Filip a făcut ca tabela să se schimbe până la pauză. Imediat, Rednic l-a decartat pe Gnohéré, ținut aiurea în rezervă, iar acesta i-a prelungit recordul de invincibilitate în fața Stelei. Complici au fost Stanciu, deposedat într-o zonă de risc, și Palic, autorul unei pase pe cât de simple, pe atât de greu de executat de majoritatea fotbaliștilor prezenți duminică pe Arena Națională. Dinamoviștii ar trebui chiar să lucreze la chestii mult mai simple, cum ar fi lovirea mingii din poziție statică: în prima repriză, toate cele 3 centrări din faze fixe au fost realmente execrabile! În repriză, Stanciu ar fi putut să se revanșeze cu acea pasă de biliard pentru Hamroun, numai că algerianul a pasat foarte precis portarului advers.
Nu am înțeles două lucruri. Mai întâi, de ce Dinamo nu și-a jucat până la capăt șansele la titlu, mulțumindu-se cu necazul rivalei? Până și când era cu om în plus, în acele minute de final, Hamroun îi aducea mingea lui Hanca, să bată mai repede aut! Apoi, de ce face Reghe pe niznaiul și se miră că dinamoviștii mor cu ei de gât? Păi numai la câte ironii ieftine au fost nevoiți să suporte în ultimi anii, devine clar că orice derby se va trata cu maximum de agresivitate. Și da, trebuie spus că Steaua are ce imputa arbitrilor, dar atunci când justifici greșelile favorabile ție prin expresii gen “burtă proeminentă”, trebuie ca burta aia să digere și deciziile potrivnice.
Erată: datorez scuze cititorilor ediției de luni, varianta pe hârtie, care n-a putut fi corectată la timp. Nu Aston Villa a fost cea care a pus capăt speranțelor la titlu pentru Arsenal, prin acel 3-3, ci West Ham. Mă consolez cu scuza că au aceleași culori…