Lumea de ieri este una din cele mai importante cărți-document ale epocii noastre care prezintă evoluția Europei între anii 1895 și 1941.
O lume care, odată cu catastrofa din 1914, dispare treptat
Lumea de ierieste Viena și Europa de dinaintea Primului Război Mondial.
O lume sigură, stabilă și armonioasă, unde libertatea de spirit domnea neștirbită. Lumea în care s-a născut și a început să scrie, cunoscând celebritatea, Stefan Zweig, lumea în care a călătorit, s-a îndrăgostit de cultura franceză, a legat mari prietenii intelectuale.
O lume care, odată cu catastrofa din 1914, dispare treptat: tronurile se prăbușesc, ideile se tulbură, o întreagă civilizație începe să se scufunde, pentru ca, odată cu venirea lui Adolf Hitler la putere, să fie înghițită de barbaria nazistă.
Presărată cu întâmplări pitorești și povești dramatice, populată de personaje celebre ale timpului – Hugo von Hofmannsthal, Rilke, Emile Verhaeren, Romain Rolland, Rodin, Richard Strauss, Tolstoi, Gorki, Benedetto Croce, Bernard Shaw, H.G. Wells, Freud etc., plină de farmec și culoare, cartea lui Zweig exprimă totodată sensul unei vieți, semnificația unei misiuni de scriitor, a unui ideal intelectual. Un ideal care, cel puțin pentru autor (acesta s-a sinucis în 1942, la scurta vreme după ce și-a încheiat cartea), a devenit absurd în lumea cea noua, lumea de azi.
„Se trăia bine, se trăia ușor și fără griji în acea Vienă de altădată”
„Când încerc să găsesc o caracterizare succinta pentru anii dinaintea Primului Război Mondial – scrie Stefan Zweig – ani în care am devenit matur, mi se pare că formula cea mai pregnantă ce li se poate aplica este aceea de vârsta de aur a statorniciei. În aproape milenara noastră monarhie austriacă, totul părea să se sprijine pe temelii de granit, statul însuși fiind chezășia supremă a acestei trăinicii…Fiecare știa ce are și ce i se cuvine, ce este permis și ce nu. Toate își aveau o normă, o măsură și o pondere precisă…Se trăia bine, se trăia ușor și fără griji în acea Vienă de altădată…Ura care contrapune o țară altei țări, un popor altui popor, un grup altui grup încă nu țâșnea zilnic din gazete, nu dezbina oamenii și națiunile; acel instinct de turmă și de gloată încă nu devenise atât de monstruos cum e în viața publică de azi; libertatea de mișcare a individului trecea drept o condiție firească a existenței, lucru ce abia se mai poate concepe astăzi; toleranța nu era disprețuită cum e astăzi, ca un semn de slăbiciune și lipsă de fermitate, ci se afla la loc de cinste ca o forța etică”.
Sursa: www.libris.ro
