În cadrul unui simpozion dedicat folcloristului Artur Gorovei și găzduit joi de Colegiul Național “Nicu Gane” din Fălticeni, prof. Gheorghe Cătălin Coman, primarul municipiului Fălticeni, a oferit Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Fălticeni prof. univ. dr. Ștefan Sorin Gorovei și (post-mortem) profesorului Artur Gorovei.
“Instituția noastră își împlinește așadar datoria de onoare de a menține veșnic vie imaginea personalităților care au învățat sau au îndrumat pașii elevilor aici. Nu întâmplător semnul sub care se desfășoară anul acesta Zilele Colegiului «Nicu Gane» este conjugarea celor două elemente ce definesc blazonul, educația și cultura”, a precizat prof. dr. Mihaela Bărbăcuț, directoarea instituției.
Personalitate distinctă, întruchiparea dascălului de vocație ce ilustrează cel mai înalt nivel al educației prin cultură, profesorul Neculai Sturzu, cel care a avut inițiativa creării evenimentului de joi, a vorbit despre Artur Gorovei și familia sa și a prezentat cronologic lucrările acestuia, menționând și domeniul sau domeniile în care se înscriu acestea. Tânărul lector universitar sucevean, Călin Horia Bârleanu, a vorbit celor prezenți despre Artur Gorovei în subconștientul colectiv românesc, iar conf. univ. dr. Bogdan Crețu, director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, din Iași, l-a considerat pe Gorovei „una dintre personalitățile cele mai complexe, ceea ce pe noi, astăzi, poate să ne mire pentru că ne-am obișnuit să ne specializăm foarte bine în domenii limitate”.
Despre „Șezătoarea”, prima revistă românească de literatură populară și folclor și ecoul pe care l-a avut aceasta în țară și străinătate, a vorbit profesoara Viorica Bența.
La finalul manifestării, prof. univ. dr. Ștefan Sorin Gorovei a adresat numeroasei audiențe „trei cuvinte”. Cel dintâi a fost pentru inițiatorul și organizatorii evenimentului și pentru cei care au vorbit despre bunicul său, în al doilea cuvânt a scos în evidență nedreptățile care s-au făcut, iar cel de-al treilea a fost al aducerilor aminte din viața de licean.
Profesorul ieșean a considerat că nu merită titlul cu care a fost cinstit, pentru că „nu am nici un merit în fața orașului meu. Din contra. Am mai mult păcat. Am păcatul de a-l iubi prea mult. Am păcatul de a-l dori frumos și strălucitor pe o hartă culturală a țării. Am păcatul că am menținut casa primită de la înaintașii mei, pentru care am cheltuit sume uriașe și am putut beneficia și de un ajutor care nu poate fi estimat nici în sunet, nici în cuvinte, pentru că a venit din suflete multe. Am păcatul că vreau să fiu cetățean al acestui oraș ca să-mi pot împlini datoriile față de el. Acest drept l-am cerut și îl cer. Faptul că mă aflu astăzi alături de dumneavoastră, între dumneavoastră, profesori vechi, profesori noi, colegi de-ai mei, actuali elevi ai colegiului este pentru mine o plăcere și o mângâiere”.
