Nu mai țin minte de câte ori am scris despre transferurile, cele mai multe virtuale, din fotbalul nostru. Inclusiv în vremurile de demult, adică prin anii ’90, când jucătorii (aproape întreaga Națională, după participarea la Campionatul Mondial din Italia!) erau vânduți nu la bucată, ci angro, la snop, am scris despre cum un Cornel Dinu, pe atunci ministru al Sportului în Guvernul Petre Roman, făcuse avere împrăștiindu-i în cele patru zări la niște prețuri cu care azi nu cumperi nici rezerve pentru Divizia B de la noi. În fiecare an, în pauza de iarnă sau în cea de vară, ne-am amuzat cu toții de numele de echipe pe care traficanții de fotbaliști le vehiculau că s-ar interesa de nu știu care „vopsiți” de pe la noi, încât puteai crede că alde Barcelona, Liverpool ori Milan s-ar putea desființa dacă nu le-ar ieși transferul nu știu cărui băiat de pe la Ceahlăul ori Urziceni. Nu mai vorbesc de prețurile anunțate. Toate astea te duceau la gândul la pepiniere întregi de Messi ori de Ibra care ar fi putut scoate economia națională din impas dacă s-ar fi realizat la măcar 10% din fotbaliști și la 50% din sumele vehiculate! La încheierea fiecărei perioade de transferări constatăm însă că până acum în România n-a fost cumpărat nici măcar un singur fotbalist adevărat, cu valoare și preț mare, iar în sens invers sunt deja decenii de când exporturile noastre sunt direcționate spre Emirate, China ori maximum Bulgaria. Toată demența asta are și un vârf de lance: Steaua. Sau două, cu tot cu patronul ei. M-am săturat de când tot aud de jucători de mare virtuozitate gata-gata de a semna cu Steaua (care „nu se refuză”!, chiar dacă-ți oferă drept contract ferm o strângere de mână, iar ca salariu ceva ce e mai mic decât bonusul pentru gol înscris pe la arabi), iar când să o facă, aflăm că respectivul a plecat de nebun ori în China, ori în Bulgaria. Ultimul venit virtual dar plecat pe bune se numește Budescu. Probabil că la fel e situația și cu Marica. Sigur e însă că din cei 14 anunțați ca siguri în lot, singurii confirmați sunt Bourceanu și Pintilii, adică două muhaiele incapabile să joace prin țări unde fotbalul nici nu se știe dacă e legal! Ei sunt nu cumpărați, ci repatriați. Adică goniți.