Steaua neguvernabilă

Fața pământie a lui Lăcătuș, la interviul de după meci, anunța sfârșitul perioadei (prima, sper!) de antrenorat la echipa pentru care a însemnat poate mai mult decât oricare altul din istoria clubului. M-aș feri să intru în judecăți de valoare categorice de genul „n-are față de Steaua”! Astea sunt vorbe de puști cu fulare pe față, în genul copilei de 18 ani promovate de ziariști maturi, măcar ca vârstă, în gazeta lor. Suportera Stelei făcea un apel la demnitatea și onoarea lui Lăcătuș, dar nu în sensul în care acesta trebuia să demisioneze pentru că l-ar compromite colaborarea cu Gigi Becali, ci să aibă demnitatea și onoarea să părăsească Steaua pentru că ar fi o căciulă prea mare pentru el! Mă gândesc că ar trebui să ai o oarecare calitate, ceva mai mult decât a unei suportere de 18 ani, pentru a fi atât de categoric în gândire și sentințe. Oare fata în cauză se îndoiește de ceva pe lumea asta, crede ea că are discernământul necesar pentru a da verdicte în fotbal sau în orice domeniu, presupunând că există altul la care se pricepe mai bine?! Iar ziariștii care dau iluzia exprimării libere, de fapt o fac din rațiuni mercantile. E un fapt, Steaua, prin numeroșii ei suporteri, le vâră bani în conturi și la succese și la eșecuri. De aceea stau cu lupa pe club și ridică osanale sau râcâie rănile, alternativ. Căci suporterii adoră extremele. Lăcătuș a fost încadrat de articolul lirico-siropos al unuia dintre șefi și de ultimatumul emo-depresiv al puștoaicei cu pricina. Aceasta din urmă nu numai că n-a trăit momentul de glorie din ’86 al lui Lăcătuș, dar n-a prins nici măcar crepusculul, perioada post Oviedo, iar acum se găsește să scrie semieseuri fotbalistice, când adevăratul beneficiar al talentului său literar ar trebui să fie iubitul ei din vis. Haideți să facem o comparație. Latura profesională a lui Lăcătuș este făcută praf de cine vrea, în timp ce Rednic are o imagine de antrenor priceput. La prima sa învestitură la o echipă mare, Lăcătuș a recuperat miraculos un handicap consistent în sezonul trecut și a ajuns în grupele Ligii Campionilor survolând Galata. Rednic are două titluri de campion obținute după multe perindări pe la echipe interzise lui Lăcătuș, are și eșecuri la aceleași echipe, în timp ce isprăvile sale de export lipsesc aproape cu desăvârșire. Să ne amintim că și Rednic a pierdut un meci pe care l-a avut în mână (de la 2-0 pentru Rapid la Anderlecht), iar în acest sezon a fost scos din Europa fără gol marcat de Nijmegen. Sincer, se îndoiește cineva, cu orice echipă ar ține, că Steaua lui Lăcătuș n-ar fi măturat pe jos cu olandezii? Intenția acestei alăturări nu este subestimarea meritelor lui Rednic, ci sugerarea faptului că la Steaua se devorează liderii și din interior și din exterior. Cât credeți că va mai dura până când se va spune că nici Dorinel n-are față de Steaua? Poate că, la momentul actual, înjugată de un rustico-aristocrat, n-are față Steaua de antrenorii săi…