Steaua, în grafic

Este a treia oară când urmăresc Steaua antrenată de Costel Gâlcă în acest sezon, adică meciurile oficiale, mai puțin cel din Cupa Ligii. Deși slăbiciunile ar fi trebuit să fie evidente după plecările unor jucători importanți, se poate spune că Gâlcă le-a camuflat destul de bine. Steaua poate naviga și așa până la un punct, iar acel punct este reprezentat de grupele Ligii Campionilor. Dacă ajunge acolo, actuala echipă n-ar aduna nici măcar acele trei puncte din sezonul trecut. Din coloana vertebrală care formează o echipă, portar-stoper-mijlocaș central-vârf, de la Steaua s-a eliberat fiecare poziție, ba chiar două la mijlocașii centrali. Dacă în apărare au apărut înlocuitori pe măsură, Arlauskis și Varela, la mijloc și în atac încă se caută o formulă. Aducerea lui Lemnaru, aflat în căutarea timpului pierdut, poate fi o găselniță interesantă, inclusiv ca variantă de pe bancă. Gâlcă a rămas același om de bun simț (fiind leat cu mine, am avut prilejul să-mi dau seama de asta în câteva meciuri jucate împotriva lui la juniori), însă acum, ca antrenor al Stelei, pare excesiv de modest, de supus. N-aș vrea să se înțeleagă că numai rețeta de trâmbiță a lui Reghecampf e viabilă, dar nici cu o atitudine perpetuu recunoscătoare parcă nu merge. Asta pe lângă calitățile specifice de tehnician, pe care Gâlcă trebuie să le probeze în acest sezon. Referitor la meciul cu norvegienii, am văzut la ei exact ceea ce vedem de multe ori la echipele noastre când întâlnesc adversari mai bine cotați: o senzație că s-ar putea, dar lipsește ceva, poate o încredere mai mare în propriile posibilități. Mi-ar fi plăcut să intre și puștiul acela de 15 ani, Martin Odegaard, ăla chiar mi s-a părut a fi un talent dublat de personalitate.
Pentru Steaua urmează numita Aktobe, o ciocnire cu dus-întors, ceea ce nu vrea să însemne tur-retur. Primul meci se va juca în Kazahstan, asta fiind un avantaj, zic eu, eventualele daune putând fi remediate în cunoștință de cauză pe Arena Națională. Până atunci ne vom delecta cu prima etapă din campionat, acolo unde aproape orice echipă se poate împiedica de un titlu, din greșeală.