Steagul lui Ștefan cel Mare va fi transportat la Chișinău cu un avion special și va fi expus la Muzeul Național de Arheologie și Istorie din capitala Republicii Moldova între 24 august – 12 septembrie, potrivit www.europalibera.org.
Statul român va plăti transportul la Chișinău cu un avion special și asigurarea steagului lui Ștefan cel Mare, aflat în prezent la Muzeul Național de Istorie a României, din București, se mai spune pe www.europalibera.org.
Anunțul a fost făcut miercuri la Chișinău de viceministrul culturii din Republica Moldova, Gheorghe Postică. El a declarat că steagul lui Ștefan cel Mare va fi expus la Muzeul Național de Arheologie și Istorie din Chișinău din 24 august până în 12 septembrie, în cadrul aniversării a 20 de ani de la proclamarea Independenței Republicii Moldova.
Pe de altă parte, potrivit Pro TV Chișinău, cheltuielile statului moldovean pentru împrumutarea steagului lui Ștefan cel Mare se ridică la circa 300.000 de lei. Banii vor fi alocați din rezerva guvernului moldovean și vor fi folosiți pentru asigurarea securității relicvei și pentru amenajarea spațiului de expoziție.
Totodată, valoarea asigurării steagului este de 7,5 milioane de euro, mai spune Pro TV Chișinău.
Restaurat timp de șapte ani și prezentat recent publicului
Premierul moldovean Vlad Filat i-a solicitat premierului român Emil Boc, prin intermediul unei scrisori, să susțină aducerea și expunerea la Chișinău, la Muzeul Național de Arheologie și Istorie, a steagului domnitorului Ștefan cel Mare, după cum a relatat în 14 iulie Serviciul de presă al Executivului din Republica Moldova.
„Recuperat de la Mănăstirea Zografu, din Grecia, în 1917, restaurat timp de șapte ani și prezentat recent publicului, acest vestigiu istoric de unicat al gloriosului nostru voievod ar conferi o semnificație distinctă și inedită manifestărilor oficiale prilejuite de sărbătorirea, pe 27 august 2011, a 20 de ani de la proclamarea Independenței Republicii Moldova și a două decenii de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Chișinău și București”, spunea Vlad Filat în scrisoarea adresată lui Emil Boc.
Totodată, subliniind valoarea inestimabilă a steagului lui Ștefan cel Mare, Vlad Filat l-a asigurat pe Emil Boc „de întrunirea deplină a condițiilor tehnice și de securitate pe care le comportă expunerea lui la Chișinău, în acest sens instituțiile guvernamentale din domeniu asumându-și responsabilitățile de rigoare”.
Steagul lui Ștefan cel Mare, recuperat de statul român de la Mănăstirea Zografu, din Grecia, în 1917 și restaurat timp de peste șapte ani, a fost expus pe 6 iulie la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR). Steagul va fi expus pe toată durata lunii iulie, în cadrul seriei de micro-expoziții „Exponatul lunii”. Alături de steagul lui Ștefan cel Mare, micro-expoziția organizată în foaierul MNIR cuprinde câteva informații despre restaurarea steagului lui Ștefan cel Mare și despre recuperarea lui, inclusiv documente de la ceremonia oficială de la Sorbona din 1917, când Regatul Român a recuperat steagul.
Vernisajul micro-expoziției a avut loc pe 6 iulie, în prezența ambasadorilor Franței, Henri Paul, și Republicii Moldova, Iurie Reniță, a secretarului de stat în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Vasile Timiș, a secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, și a fostului ministru al Culturii, vicepreședintele PDL Theodor Paleologu.
Cu acel prilej, ambasadorul Republicii Moldova în România, Iurie Reniță, și-a exprimat speranța că steagul lui Ștefan cel Mare va fi expus și la Muzeul de Istorie de la Chișinău. „Îmi exprim speranța că neprețuita piesă de patrimoniu va face cât mai curând posibil încă un drum – unul cunoscut foarte bine de către marele domnitor – drumul spre Moldova, drumul spre Muzeul de Istorie de la Chișinău”, a spus Iurie Reniță.
„Vă asigur că există toate condițiile ca acest steag să facă drumul pe care cu toții ni-l dorim. Va trebui să punem la punct doar detaliile tehnice, dar acolo unde există bunăvoință nimic nu poate să stea în cale”, i-a răspuns directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu.
Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfățișează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinței militare. Iconografia și încadrarea cronologică a piesei au creat inițial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ștefan cel Mare, dar absența stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susține ipoteza amintită. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 metri x 0,95 metri.
Broderia îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe așezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate două inscripții – una în limba slavonă, cu o rugăciune a domnitorului Ștefan cel Mare către Sfântul Gheorghe, și alta în limba greacă – „Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia” – care nu pomenește însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ștefan cel Mare unei mănăstiri de la Athos, așa cum se obișnuia în epocă.
În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G. C. Ionescu, și cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest prețios obiect de la Mânăstirea Zografu de pe Muntele Athos. În martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, care, ulterior, a fost trimis Legației României de la Paris la bordul unui vas de război francez. Inițiativa recuperării prețiosului obiect a aparținut marelui om politic Ion I. C. Brătianu (1864 – 1927). În cele din urmă, pe 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ștefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.
Directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a declarat, pe 4 iulie, pentru MEDIAFAX, că, în 1882, la Mănăstirea Zografu, au fost identificate două steaguri care i-au aparținut lui Ștefan cel Mare – unul cu Sfântul Dimitrie călare și cel cu Sfântul Gheorghe, care a fost recuperat prin cedarea către călugări a unor moșii care fuseseră secularizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Potrivit lui Oberländer-Târnoveanu, steagul se afla „într-o stare deplorabilă” când a fost recuperat și astfel a rămas până când a fost restaurat de MNIR, timp de șapte ani și jumătate, cu fonduri din bugetul propriu de câteva zeci de mii de euro. Restaurarea a fost realizată de specialistul Sidonia Macri. Steagul a intrat în patrimoniul MNIR la înființarea acestuia, în 1970.
Inițial, broderia steagului a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o țesătură din in. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului și a fost înlocuit de către călugări, din neștiință, cu catifea de calitate inferioară, prin decuparea și lipirea cu clei organic a broderiei pe noul suport, intervenție total necorespunzătoare, care a afectat starea originară a piesei. Numai îndepărtarea acestui clei, ordinar, de tâmplar, a durat mai mulți ani, a precizat directorul MNIR. El a mai menționat că, dacă nu s-ar fi acționat și nu ar fi fost demarat procesul de restaurare, generația actuală ar fi fost ultima care ar fi văzut acest obiect.
