STĂUCENI. În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ieremie a fost satul Stăucenii Mari, cu două heleșteie, alt sat Stăucenii Vechi, cu un heleșteu”.
Recensământul lui Rumeanțev , din 1772-1773, înregistrează la Stăuceni, moșie a mănăstirii Putna, „54 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Timoftii și Iacob, 2 dascăli, Ivan și Hrihor, 1 călăraș, Andrei sin poroșnicului, 1 șliahtic, Andrei SPÂNU, 1 văduvă, Lupa, 1 căpitan de voluntari, Alecsandru SPÂNU, 1 jidov, Moșko, și 45 birnici, adică: Simion COLIASCĂ vornic, Necolai POPOVICI, Iacob ZUBALIUCU, Luchian HAIMANIUC, Andrei pânzar, Ion CURILIUCU, Mihailo BUȚULICU, Simion CANTIMIRIUC, Necolai CARLEUSCHII, Petre CARLEUSCHII, Hrihor zet popii, Ivan HARITON, Andrei SURDUL, Ivan ROMANIUC, Ștefan CHIRILIUCU, Ștefan BOICO, Ion vătăman, Iacob CELNIRU, Mihailo OSTRABA, Vasilii COȘMIRU, Dănilă PENIUC, Lesun SĂRANOTIȚ, Toma POPOVICI, Ivan MALII, Simion OSTRIL, Gavrilo CONFEDORAT, Alecsa IOSIP, Simion CIORLETINSCHII, Andrei PANU, Hrihor CIORNOCOJII, Dănilă FILIPCIUCU, Mihailo CRICLIBEȚ, Ivan brat ego, Ivan AFTEMIICIUCU, Necolai MALINKO, Iurie HACHIMCIUCU, Dănilă IURIICIUCU, Ivan CURELIUC, Dumitru CURELIUC, Zaharki rus, Fedor HOTICHIUC, Hrihor morar, Matei zet lui, Iacob CHICOT și Precop BOLNAVU.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Stăuceni avea să fie construită, în 1903, pe vatra vechii bisericuțe a Sfântului Mihail, aflată, în 1843, sub patronatul lui Deodat von MALEWICZ, paroh fiind Dimitrie BAJAN, care păstorea 1.492 suflete. În 1876, patron al bisericii cu 2.101 enoriași era domnișoara Antonia de KOCHANOWSKA, paroh fiind Ioan TARNOVIEȚCHI. În 1907, patroni bisericești erau baronina Antonia de KOCHAVOWSKA și baronul Anton de KOCHANOWSKI, paroh fiind Ioan de TARNOWIECKI (se boierise bietul preot!), născut în 1828, preot din 1852, paroh din 1859, iar cantor, din 1905, Vladimir DRACINSCHI, născut în 1879.
Din 1857, funcționa la Stăuceni o școală cu 5 clase .
STEPANIUCA. În 29 aprilie 1642, când se împart moșiile lui Moțoc cel Bătrân, se înfățișează Divanului Domnesc Lupul Prăjescul cu feciorii lui, nepoții marelui logofăt Ghenghe, nepoții lui Neagoe, strănepoții lui Crăciun postelnic și toți strănepoții lui Lența cel Bătrân, revendicând și obținând întăritură pentru părțile lui Lența cel Bătrân, câte un sfert din satele Babin și „Stepanovca”.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… trei părți de Stepaniuca”.
În 1 aprilie 1680, când Grozava, fata lui Isac de Sinehău, văduva lui Constantin Cocoranul, determină împărțirea moștenirii rămase după soțul ei, între ea și cumnații ei, Miron Cucoranul, Vasile Căzăcescul, Tudosie Țintă, Costașco căpitanul Turculețu și Trinca, Grozavei îi revenea „a opta parte din sat de Stepeneuca cu tot vinitul din tot locul și cu vecinii carii fac oamenii”.
În 11 iunie 1754, frații Nicolae și Dumitraș Gafenco obțin uric de la Matei Ghica Vodă pentru părțile lor de moșie din Stepaniuca.
În 23 iunie 1712, Nicolai Alexandru Mavrocordat întărește fraților Gavril, Nacu și Vasilie Volcinschi „jumătate de sat Zvinece… cu toți vecinii care locuesc pe ea, jumătate de sat Babin… a șasea parte de Stepaniuca… care părți de moșie le stăpânise, mai înainte, Rugină jitnicer și aceste moșii le-au venit de la sora moșului lor, de la sora lui Nacul, fata lui Gavril, Nacul și Vasilie Volcinschi, după cum au mărturisit du-lui Ioan Paladi mare spătar.
