Statutul de Rege

Întâmplări din ultimele câteva zile l-au adus în prim-plan pe cel căruia, parțial justificat, i se spune Regele. Referitor la supranume, nu pot să nu reafirm că dacă în fotbalul nostru a existat un Rege, acesta se numește Dobrin. E ca în muzică, unde Regele a fost doar unul, pe nume Elvis Presley. Vine apoi un spațiu liber, enorm, iar apoi ceilalți: Freddie Mercury, Robert Plant etc. Pe de altă parte, Gică Hagi a fost și el un fotbalist enorm, ascensiunea lui fiind favorizată și de vremurile complet diferite față de cele în care evolua Dobrin. Trec la subiect: hai să admit că Hagi este și el Rege. Asta presupune, înainte de avantaje ori chiar privilegii, un șir mult mai amplu de obligații, cu atât mai mult cu cât el însuși se consideră a fi un model. Nu discut acum despre Football Leaks. Îmi exprim doar speranța că există explicații plauzibile pentru presupusa inginerie financiară. Ceea ce însă trebuie analizat este comportamentul lui Gică Hagi în calitatea lui de antrenor. Dincolo de faptul că statutul lui la Viitorul este nu doar de antrenor, ci și de patron, dar și de educator al copiilor ălora, în finalul meciului cu Craiova am văzut un antrenor care se repede în mijlocul busculadei din iarbă. Am crezut că face ceea ce orice antrenor ar trebui să facă în asemenea situație, adică să își potolească elevii. În loc de asta, Gică s-a repezit într-un adversar, după care s-a mirat nevoie mare că a fost la rândul lui îmbrâncit. S-a declarat profund lezat în conferința de presă, la limita dintre milogeală (că ăla mare s-a pus cu un prichindel ca el!) și agresivitate: cum să îndrăznească un venetic să dea în el, chiar la el acasă!? Mesajul subliminal e grotesc și degenerează fără dubii în rasism. Hagi uită că nu mai e în iarbă, unde, când trăgea câte o flegmă în fața adversarului, noi îl iertam, că deh, e Rege!, tot așa cum și lui Zizou i s-a iertat ditamai capul în gură. Numai că acum, cred că dacă în iarba de pe Bernabeu se declanșează un război mondial, Zidane ar rămâne pe bancă sau ar intra doar ca să încerce să-l oprească. Iar Zidane a fost și el un fel de Rege, sigur mai Rege decât Hagi, dacă ne referim la anii din iarbă. Acum, Zidane are toate șansele să fie încoronat și ca Rege al antrenorilor, pentru performanțele excepționale. Peste toate, a înțeles însă că Regele de pe gazon e altceva decât cel de pe bancă, cu infinit mai multe obligații decât drepturi. Credeți că Regele nostru poate pricepe asta?