Statul român nu are nici măcar o doză din antidotul la cea mai puternică otravă cunoscută, toxina botulinică

Țara care și-a permis să achiziționeze echipamente medicale de milioane de euro, care să zacă nefolosite pentru că la cumpărare erau deja uzate moral, nu deține nici măcar o singură doză din antidotul la cea mai puternică otravă cunoscută: toxina botulinică. Mai mult, Ministerul Sănătății a lăsat pe umerii spitalelor locale responsabilitatea achiziționării serului antibotulinic, în cazul în care acestea ar avea nevoie, și nu se implică în a le da o mână de ajutor decât dacă izbucnește un scandal național. Este exact ceea ce s-a întâmplat după ce un pacient în vârstă de 71 de ani, din comuna Mălini, a fost internat în data de 27 aprilie a.c. în Spitalul de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava cu suspiciune de botulism. Pacientul a fost transferat de la Spitalul Municipal Fălticeni, unde medicii au suspectat, de asemenea, corect boala, după ce omul mâncase o conservă preparată în gospodărie.
Spitalul de Urgență a informat Direcția de Sănătate Publică Suceava despre acest caz și despre faptul că nu deține antidotul specific, respectiv serul antibotulinic. Atât spitalul, cât și DSP au căutat serul antibotulinic la alte spitale din țară, dar nu au găsit nicăieri. Iar din străinătate spitalul și DSP nu au dreptul să îl cumpere. Ambele instituții medicale din Suceava au informat Ministerul Sănătății despre situație; DSP a transmis adresa de informare în data de 28 aprilie, la ora 8.59, și a făcut la minister un ”apel profesional în sprijinul identificării unor eventuale stocuri din acest produs în rețeaua medicală”.
Nici una dintre instituții nu a primit un răspuns scris la această solicitare, dar telefonic se pare că diverse persoane de prin Ministerul Sănătății le-ar fi sugerat sucevenilor să caute serul prin județ!
Singura companie autorizată să importe produsul biologic, respectiv SC Unifarm SA, care are ca obiect de activitate asigurarea rețelei sanitare cu seruri, a comunicat de asemenea că nu deține nici o doză pe stoc.
Pe canale care nu au fost făcute publice, familia a procurat o doză de ser antibotulinic din tipurile A și B, dar starea bolnavului a reclamat o nouă administrare, și așa s-a aflat că nicăieri în România nu există oficial ser antibotulinic.
După scandal, singura companie care are dreptul să importe ser a comandat două doze de pe piața externă
După ce cazul de la Suceava a fost mediatizat inclusiv la nivel național, oficialii din minister s-au mobilizat și au binevoit să le comunice celor de la Suceava că Unifarm cumpără de urgență produsul de pe piața externă și că urma să trimită, în cursul zilei de ieri, două doze de ser pentru pacientul de la Suceava. Singurul lucru pe care l-a avut spitalul de făcut a fost să comande în procedură rapidă serul la compania farmaceutică a statului. Costul a fost de 10.850 de euro și trebuie să fie suportat de Spitalul de Urgență Suceava, din fonduri proprii. Tot ieri, un oficial din minister urma să ajungă la Suceava ”pentru o anchetă”.
Nici conducerea spitalului, nici familia pacientului nu au dorit să facă nici un fel de comentarii asupra situației create. Ambele părți ne-au declarat că singurul lucru important este ca serul antibotulinic să ajungă la Suceava cât mai repede și pacientul să se facă bine. Ieri dimineață, medicii care se ocupau de bolnav au decis să-l intubeze pentru a-l proteja, deoarece devenise agitat. Din punct de vedere hemodinamic, starea lui era stabilă, fără febră.
Toxina botulinică este încadrată ca „agent bioagresiv categoria A“, dar România nu deține un mililitru de ser
Botulismul este o boală extrem de gravă, provocată de o toxină produsă de Clostridium botulinum. Există mai multe tipuri de toxină botulinică, dar tipurile A, B și E determină peste 95% dintre cazurile de botulism la om.
Importanța toxiinfecției este dată atât de gravitatea bolii, cât și de faptul că neurotoxina botulinică poate fi utilizată în scopuri bioagresive, îndeosebi bioteroriste. Toxina botulinică este încadrată ca „agent bioagresiv categoria A“. Necesarul de ser este imposibil de asigurat în cazul unui atac armat ce are ca urmare un număr uriaș de pacienți, dar orice stat își asigură stocurile de ser antibotulinic pentru a acoperi focarele naturale de toxiinfecție alimentară și protecția accidentală a lucrătorilor din laboratoarele cu mare risc de contaminare. România se pare că nu.
Ministerul Sănătății nu achiziționează serul centralizat, ci lasă acest lucru la latitudinea spitalelor, din bugetul lor propriu. În condițiile în care în țară apar 20-30 de cazuri pe an, nici un spital județean sau municipal nu dă câteva zeci de mii de euro pentru a achiziționa un ser care are valabilitate maximă 12 luni. Până acum câțiva ani, serul se producea la Institutul Cantacuzino din București, dar după ce activitatea institutului a fost oprită, unica posibilitate este importul. Singura companie farmaceutică ce îl poate importa este Unifarm SA.
În botulism, terapia antitoxică cu ser specific, preferabil polivalent, este obligatorie și este recomandată în primele 24 de ore după apariția primelor semne, evitându-se astfel evoluția intoxicației către forme grave ce necesită tratament specializat în unități de terapie intensivă (respirație asistată).
Studii asupra unor cazuri determinate de neurotoxina tip A au arătat că la pacienții care au primit ser anti-A în maximum 24 de ore de la apariția semnelor clinice mortalitatea a fost de 10%, cu o durată medie de spitalizare de 10 zile, comparativ cu cei ce nu au primit ser, la care mortalitatea a fost de 46%, iar media spitalizării a depășit 50 de zile.