Pace vremelnică între reprezentanții Mănăstirii Putna și cei ai Statului Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) Suceava, după ce ultimii au cerut în instanță anularea unei hotărâri judecătorești prin care unitatea de cult primise dreptul de a se intabula pe o suprafață de 14,02 hectare de teren. Statul Român a făcut un pas înapoi, și la termenul din decembrie al procesului și-a retras cererea de suspendare provizorie a executării deciziei pronunțate de Tribunalul Suceava în privința dreptului de proprietate pentru suprafața de teren amintită.
Într-un comunicat semnat de arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, se arată: „Cu toate că s-a făcut un pas, Direcția de Finanțe, în momentul de față, încă își menține cererea principală îndreptată împotriva Mănăstirii Putna, și anume contestația în anulare, care urmează să se judece în luna septembrie 2012. Aceasta ar însemna ca Mănăstirea Putna, după 545 de ani de existență, prin intermediul unor șicane avocățești, să poată pierde dreptul de proprietate legitimă asupra vetrei sale mănăstirești. Intenția noastră, a viețuitorilor Mănăstirii Putna, este de a pune capăt acestui război absurd, de care nimeni nu are nevoie. Cerem în mod ferm Direcției de Finanțe Suceava să-și retragă acțiunea de contestație în anulare cât mai curând, deoarece este ilegitimă și inutilă, lovind într-un drept istoric consfințit de peste 500 de ani”.
Mănăstirea Putna a urmărit strict recunoașterea moștenirii sale legitime
Reprezentanții clerului au ținut să precizeze că cele 14,02 hectare de teren pe care Mănăstirea Putna s-a intabulat în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a Tribunalului Suceava din luna iulie a acestui an nu au nici o legătură cu pădurile cerute în instanță prin intermediul Fondului Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina.
„Mănăstirea Putna nu a urmărit o îmbogățire nedreaptă, nu a urmărit însușirea dreptului nimănui, ci strict recunoașterea moștenirii sale legitime – vatra mănăstirească”, a mai menționat arhimandritul Melchisedec.
DGFP Suceava: „Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”
În contestația în anulare depusă de DGFP Suceava în instanță se arată că hotărârea din luna iulie a acestui an a fost incorectă deoarece Mănăstirea Putna nu și-a timbrat acțiunea. Pentru a fi scutită de taxa de timbru, Mănăstirea Putna trebuia să fie înscrisă în rândul cultelor religioase recunoscute în România conform Anexei 1 din Legea 489/2006. Reprezentanții Statului Român spun că lucrurile stau diferit și au explicat și de ce anume în actele depuse la instanță.
„Reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România, nefiind scutită de la plata taxelor (n.a. – taxă de timbru și taxă de timbru judiciar)”, se menționează în contestația în anulare formulată de DGFP Suceava.
Terenul în litigiu, în proprietatea Mănăstirii Putna din 1502
Mănăstirea Putna a primit dreptul de a se intabula pe suprafața de 14,02 hectare de teren în urma unui proces care a durat aproximativ jumătate de an. Inițial, Judecătoria Rădăuți a respins cererea Mănăstirii Putna prin care reprezentanții acesteia cereau radierea din cartea funciară a statului român în calitate de proprietar, precum și cererea de intabulare formulată de Mănăstirea Putna. Decizia de la Rădăuți a fost atacată cu recurs la Tribunalul Suceava. Judecătorii de aici au ajuns la concluzia că cererea Mănăstirii Putna este întemeiată, motiv pentru care au admis recursul și au constatat că „reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 140.243 mp teren, situat în intravilanul localității Putna”. Tribunalul Suceava a decis radierea din cartea funciară a dreptului de proprietatea pe care-l avea statul român și a dispus intabularea Mănăstirii Putna.
Terenul pentru care a fost deschis acest proces a ajuns în proprietatea Mănăstirii Putna în 1502, printr-un hrisov semnat de domnitorul Ștefan cel Mare, care întărea sub blestem daniile făcute către acest lăcaș de cult unde-și doarme somnul de veci. Ulterior, după al Doilea Război Mondial, terenul a fost luat de autoritățile comuniste și intabulat de statul român.
