Statul român e tras în piept cu fumul de țigară

Traficul cu țigări de contrabandă aduce serioase borte vistieriei noastre naționale. Dar ce contează, atâta timp cât, la granița României cu Ucraina, el aprovizionează cu bani frumoși conturile unor cetățeni de ambele părți ale graniței, parcă pentru a pecetlui prietenia dintre cele două țări și popoare! Ca să întrebuințez un mai vechi calambur de-al meu, cu cât un neam are cur mai rupt, cu atât e mai corupt.
Sunt implicați, în această vastă și neobosită activitate de fentare a impozitării, toți cei care primesc salarii consistente pentru a lupta împotriva fraudelor: vameși, polițiști, funcționari… Pitiți în spatele lor, stau comod nelipsiții politicieni, care asigură protecția rețelelor. Alături de aceștia, agenții serviciilor de informații au pe botic un plasture, să nu se omoare cu informările.
Până să ajungă la prețul la care e cumpărat de la bișnițarul din piață, pachetul de țigări fără timbru satură destule guri hulpave. Tutunul este valută forte. Cu el se cumpără vilele, automobilele umilitoare pentru prostime și iachturile sforăitoare, coborâte de pe altă planetă.
De partea cealaltă, cumpărătorul e singurul fără vină. El zice merci și spasiba, că poate duhăni la un preț mai cumsecade. Trage fumul adânc, până îi ajunge senzația în chiloți, în timp ce de bugetul țării i se fâlfâie, cum fâlfâie drapelele României și Ucrainei, cusute frățește unul de altul.
E o atitudine aproape firească. O atitudine care, la nivelul amărât al societății noastre, este unsă pe conștiință ca un magiun uniform. Ce treabă are omul simplu cu bugetul țării, din care oricum nici un sunător, sub o formă sau alta, nu ajunge până la el? Are românul de serie parte de un sistem sanitar sau de pensii ca lumea, să lupte pentru nefentarea impozitelor? Pe om îl interesează doar bugetul din portofelul lui sfrijit, care este menajat și printr-o economisire lunară la țigările cumpărate.