Statul român cere soluții aberante și ilegale în cele peste 570 de procese deschise împotriva Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a început să aibă câștig de cauză în primele procese dintre celepeste 570 deschise la instanțele din județ, de către instituții ale statului român, procese prin care se cere, pur și simplu, emiterea unor soluții aberante și ilegale de către judecători.
În vara acestui an, la inițiativa Regiei Naționale a Pădurilor, au fost depuse 540 de plângeri împotriva Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, acțiunile având ca obiect anularea titlurilor de proprietate prin care parohiile din județul Suceava au primit câte 30 de hectare de pădure, conform Legii 400/2002.
Acțiunile în instanță au fost demarate după procesul pierdut de Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei în fața statului român, proces în care a solicitat 166.813 hectare de teren cu vegetație forestieră.
În urma deciziei finale date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care cererea de revendicare a celor 166.813 hectare de pădure a fost respinsă, conducerea Regiei Naționale a Pădurilor a ajuns la concluzia că și cele 16.000 de hectare nu au fost atribuite corect, și asta pentru că erau parte integrantă din suprafața solicitată inițial, de 166.813 hectare.
Probabil că aceasta este explicația pentru care conducerea Regiei Naționale a Pădurilor a făcut confuzia: faptul că cele 16.000 de hectare sunt parte integrantă din suprafața de pădure revendicată de către Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei a dus la concluzia că au fost atribuite nelegal.
Din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, statul a luat doar ceea ce i-a convenit
Prin Legea 400/2002, statul român a împroprietărit centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile și filiile care erau înființate până la acel moment cu câte 30 de hectare de pădure. Scopul era acela al asigurării unor surse de finanțare necesare funcționării respectivelor unități de cult, a instituțiilor de caritate înființate pe lângă acestea, conservării și protejării monumentelor istorice etc., dar și asigurarea echilibrului atât de necesar în prezent în societate, între interesul general al Statului și interesul comunităților locale și religioase.
Împroprietărirea cu teren forestier s-a făcut pentru toate cultele care funcționează în România și, implicit, pentru toate unitățile de cult de pe teritoriul țării. În Legea 400/2002 se prevede că: „Structurile de cult prevăzute la alin. (2), care au avut în folosință sau în înzestrare terenuri cu destinație forestieră, dobândesc în proprietate suprafețe până la limita de 30 ha din pădurile pe care le-au avut în administrare sau în înzestrare”.
Deci, legea statuează că se împroprietăresc structurile de cult dacă respectivul cult a avut în proprietate, folosință, înzestrare sau administrare acele suprafețe de pădure. Regia Națională a Pădurilor a demarat procesele de care aminteam după decizia ÎnalteiCurțide Casație și Justiție, care a opinat, în decizia definitivă și irevocabilă, că Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovineinu a avut în proprietate pădurea revendicată, ci doar în folosință și administrare. Adică exact cum spune legea. Prin urmare, Regia Națională a Pădurilor a luat din decizia ÎnalteiCurțide Casație și Justițiedoar ceea ce i-a convenit, ignorând și necorelând decizia în ansamblu cu prevederile legii. În concluzie, în cele peste 570 de procese intentate împotriva Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se cere anularea unor prevederi ale Legii 400/2002 de către judecătoriile din județul Suceava.Ceea ce este ilegal, deoarece numai Curtea Constituțională a României se poate pronunța asupra constituționalității legilor și doar Parlamentul le poate modifica.
Să presupunem, totuși, prin absurd, că plângerile ar fi admise de către judecătoriile din județ și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților ar pierde acele 16.000 de hectare de pădure. În acest caz, s-ar ajunge la situația aberantă în care prevederile Legii 400/2002 ar fi anulate pe teritoriul județului Suceava. Adică, o lege ar fi valabilă în toată țara, mai puțin în județul Suceava.
Ce s-a făcut din banii obținuți în urma exploatării pădurii Arhiepiscopiei
Din exploatarea pădurilor de către Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților s-a asigurat lemnul de foc necesar încălzirii lăcașurilor de cult. De asemenea, se asigură lemnul de lucru pentru lucrările de consolidare, construcție, renovare a bisericilor parohiale și monumentelor istorice. Un sprijin important este adus și centrelor social-misionare, fiind finanțată activitatea acestor cămine care funcționează sub tutela Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Din veniturile rezultate în urma exploatării masei lemnoase s-au realizat mai multe investiții considerabile în domeniul social, pe care le vom prezenta în numerele viitoare ale ziarului, când vom detalia și modul în care sunt sprijinite căminele sociale din județ.
Diferența de masă lemnoasă rezultată din gospodărirea acestor suprafețe de pădure a fost valorificată către operatori economici cu capital românesc din județul Suceava, reușindu-se astfel crearea unor nuclee de dezvoltare economică care asigură circa 1.000 de locuri de muncă în cadrul comunităților locale, fapt ce a determinat taxe și impozite plătite la nivelul administrațiilor locale și centrale.