Statul ar putea plafona despăgubirile care pot fi acordate foștilor proprietari deposedați de regimul comunist, după instituirea deciziei pilot a CEDO pentru rezolvarea situației în 18 luni, estimările actuale privind sumele totale de plată ridicându-se la 21 de miliarde de euro.
„Chiar CEDO se pare că a sugerat o limitare a sumelor care pot fi plătite, în cazul în care actualele estimări ale ANRP, de 21 de miliarde euro, față de 4 miliarde de euro cât s-a calculat în 2004, sunt corecte”, au declarat surse oficiale.
În 12 octombrie, CEDO a decis că Statul român va fi obligat ca în maximum 18 luni să schimbe legislația privind despăgubirile acordate în cazul imobilelor naționalizate, după ce judecătorii Curții au stabilit că modul în care sunt în prezent despăgubiți foștii proprietari nu este eficient, cauzele similare de la Curte fiind suspendate.
Instanța de la Strasbourg a decis, în cele două cauze pilot privind retrocedările imobilelor naționalizate – Atanasiu și Poenaru, respectiv Solon – că statul român a încălcat articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv nepunerea în aplicare a unei hotărâri definitive date de instanță, și a obligat autoritățile ca în termen de 18 luni să ia „măsuri concrete pentru a asigura respectarea articolelor 6 și 1 din Convenție”.
Curtea recomanda de urgență „proceduri simplificate și eficiente, bazate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să mențină echilibrul intereselor aflate în joc”.
„Curtea ia act cu interes de propunerea Guvernului român de a stabili termene constrângătoare pentru ansamblul etapelor administrative, sub rezerva ca această măsură să fie realistă și supusă unui control jurisdicțional. Printre altele, măsurile luate de alte state ar putea constitui o sursă de inspirație pentru România, cum ar fi: refacerea legislației, care ar permite un sistem de indemnizații mai previzibil, sau și plafonarea și eșalonarea indemnizațiilor pe o perioadă mai lungă. Impactul unui asemenea dispozitiv asupra țării în ansamblu fiind considerabil, autoritățile române rămân suverane în alegerea măsurilor generale”, se arăta în comunicatul Curții.
În 2005, Guvernul a înființat Fondul Proprietatea, o societate de investiții de tip închis, cu un capital de aproximativ 4 miliarde de euro, creată cu scopul despăgubirii persoanelor ale căror proprietăți au fost confiscate abuziv de statul comunist și sunt imposibil de retrocedat în natură
„Fondul Proprietatea nu mai poate fi modificat, acolo deja peste 50% a trecut în mâna privaților, iar administrarea este asigurată, după cum se știe, de Franklin Templeton”, au mai precizat sursele citate.
Motivarea statului pentru limitarea despăgubirilor ar putea fi tocmai suma foarte mare estimată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), instituție însărcinată cu transformarea în acțiuni la Fondul Proprietatea a titlurilor de despăgubire acordate foștilor proprietari, urmașilor sau celor care au cumpărat drepturi litigioase.
De altfel, statul a limitat în acest an despăgubirile pentru daune morale acordate prin Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Ordonanța de modificare a legii a fost atacată la Curtea Constituțională, care, în 21 ocotmbrie, a decis că este neconstituțională, alături de articolul 5 din Legea 221/2009.
În motivarea acestei decizii, judecătorii Curții Constituționale arată că acordarea de despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici, astfel cum a fost reglementată prin art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr.221/2009, contravine art.1 alin.(3) din Legea fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoare supremă.
Judecătorii CC fac trimitere, în motivare, și la principiul legalității care presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor, astfel cum reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
„Curtea observă că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite ale instanțelor de judecată, ceea ce ar putea conduce la constatări ale violării drepturilor omului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, se arată în motivarea Curții Constituționale.
