Statornicia de caracter!

Din nou se cuvine să amintesc de aniversări și comemorări neglijate de oficialități: acum 170 de ani murea Nicolae Bălcescu. Niciun român nu i-a vegheat, la Hotelul „Trinacria”, ultimele clipe, dar a fost prezent, neagră ironie, consulul otoman… De câte ori s-a întâmplat să mă aflu la Palermo am trecut prin locurile amintind de pașoptistul care, dispărut la 33 de ani, a lăsat adânci și de neșters urme în istoria românilor. Un bust, alăturat de acela al prietenului său Garibaldi, și două plăci comemorative, una pe fațada hotelului și alta, amplasată la centenar, în osuarul Capucinilor, ar aminti de revoluționarul român.
Cea de a doua, de apreciat ca gest comemorativ, aduce o informație falsă, fiindcă trupul lui Bălcescu n-a fost coborât niciodată în catacombele Capucinilor, ci i s-a pierdut urma într-o groapă comună. Cine-l mai citește azi pe Bălcescu? O vreme, a fost bine cunoscut românilor datorită… chipului de pe bancnotele de 100 de lei, edițiile 1952 și 1956; de citit, nici școlerii n-o mai fac, câtă vreme-i mult mai simplu-i să ia de-a gata, la nevoie, referatele și rezumatele de pe Google.
Am găsit, la un anticar, o cărțulie intitulată „Monografii istorice”, publicată, cred, prin 1920 (nu se precizează anul) la Editura Societății „Prietenii istoriei literare”. În prefața semnată misterios „I. Garabet” (n-aș crede să fie Ibrăileanu, care, de regulă, evita să semneze cu prenumele armean) se fac referiri și la „marele talent descriptiv și narativ” al lui Bălcescu. Ai senzația, citind cartea, că nu tocmai prețuita (azi) istorie a românilor se poate asemui cu un bloc de marmură în care zac sumedenie de statui nebănuite, ignorate, în cel mai bun caz, uitate. Și ce teme formidabile ar avea la îndemână literații veacului XXI dacă i-ar mai interesa cât de cât și istoria neamului, numai că subiectele istorice nu mai sunt de mult la modă! Unele întâmplări sunt triste, altele de-a dreptul hazlii.
„Trăiască Vizirul!” – a strigat logofătul Ionică Tăutu, dând dintr-o dată pe gât cafeaua cea necunoscută ca pe o dușcă de rachiu. Fusese primit la Palatul Topkapî și, la ușa vizirului, s-a descălțat de cizme, lăsându-le în paza slujitorilor săi: „să nu i se fure”. O scenă shakespeariană „in nuce” rămâne cretina ucidere a lui Miron Costin, care a cerut armașului răgaz să-și înmormânteze soața. I s-ar fi dat, dar o nouă poruncă a analfabetului Constantin Cantemir a făcut să-i cadă grabnic capul în colbul unei ulițe din târgul Roman…
În 1789, prințul Coburg a cerut românilor jurământ de supunere și credință, numai că textul jurământul s-a arătat a fi aberant: pretindea că noi am fi fost cândva supuși ungurilor și nu „chezășuia” nici unul dintre privilegiile Principatului. Închipuiți-vă scena ce a urmat: boierii aflați la Mitropolie l-au înconjurat pe translatorul nemților, Markelius, și au început să se sfădească și să se îmbrâncească. Mitropolitul a dat citire, cu voce slabă, unui alt text „scos din sân”! Atenția lui Markelius fiind distrasă, nemții au semnat un alt jurământ, care ratifica doleanțele muntenilor. Și așa a rămas! N-aș crede că domnitorul Nicolae Mavrogheni, fiu de zidar din Fanar și biet slugă la un Pașă, a auzit vreodată de isprăvile lui Caligula, „damnatio memoriae”, care și-a înnobilat calul. Urcat pe tronul de la București, fanariotul Mavrogheni a găsit de cuviință să-și îmbrace în caftan iapa sa de paradă, Talavași, declarând-o boier și dându-i titlul de Clucer! Până la urmă, a fost descăpățânat de turci și acest Caligula muntean, ca urmare a intrigilor de curte.
De altfel, istoria noastră, alături de momentele ei glorioase și memorabile, este plină de intrigăraie, trădări, șoapte otrăvite și pâri la Poartă. Bălcescu le inventariază conștiincios – el însuși având a suferi de pe urma lucrăturilor subterane. Rămâne să cugetăm barem asupra ardentei actualități a frazei cu care Bălcescu își începe „Cuvântul preliminariu”: „Românii au trebuință astăzi să se întemeieze în naționalism (citiți: patriotism, n.m.) și în curaj și să câștige statornicia de caracter.” Aici e aici: statornicia de caracter.