Stârpiți pensionarii!

Oare pământul nu ne mai încape? Fățiș sau pe ascuns, deschis ori discret, teoria egoistă care recomandă drept unică soluție micșorarea drastică a populației globului câștigă noi adepți. Tonul aprobării deschise l-a dat cândva chiar Roosevelt: „Malthus a avut dreptate!”. Peste veac, secretarul Clubului de la Roma, Bertrand Schneider, îl susținea fără rezerve: „Un cancer este multiplicarea necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată a omenimii”. Opinie împărtășită și de Paul Elrich, profesor la Stanford: „Pământul este bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii”. Ecologistul Dave Foreman avansează propuneri concrete: „În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni în fiecare zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să-l spun, dar este la fel de rău să nu-l spun.” Henry Kissinger a trasat direcții de acțiune încă de la Conferința Bilderberg din 1973: „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia. (…) Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populația lumii trebuie să fie redusă cu 50%.” Iată și cam cum s-ar ajunge la acest sinistru rezultat, potrivit opiniei cunoscutului David Rockfeller: „Războiul și foametea nu sunt eficiente, în schimb, boala oferă cel mai rapid mod de a ucide miliardul de oameni ce trebuie să moară curând pentru a fi rezolvată criza populației. SIDA nu mai este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90% din populația lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letală și ucide în câteva zile în loc de câțiva ani. Trebuie să creștem mortalitatea cu 90%. (…) Gripa aviară e bună de asemenea.” Punctul pe i l-a pus congresmanul Larry P. McDonald: „Dacă am face o treabă eficientă cu noile vaccinuri, cu asistența medicală, cu serviciile de sănătate (…), am putea reduce aceste cifre cu 10, sau chiar cu 15 la sută.” Numai că, îngrijorător, ciudat și… invers, Europa începe să simtă efectele scăderii demografice și să se plângă de lipsa forței de muncă. Depopularea lumii a treia, susținută de Kissinger, a ajuns să se producă necontrolat și aleatoriu, prin transmutarea haotică a unor mari mase de oameni din Africa și Asia pe bătrânul continent. Asta să fie soluția?Încet, încet, continentul moare. Pentru ca o cultură să dăinuie barem un sfert de veac, rata fertilității per familie trebuie să fie, obligatoriu, de minimum 2,11. Cifrele din 2007 (anul mai multor recensăminte) consemnau: în Franța, 1,8 nou-născuți/familie, în Anglia, 1,6, în Grecia și Germania, 1,3, Italia, 1,2, Spania, 1,1. Rata medie a fertilității în statele Uniunii Europene nu trece de 1,38. Iar studiile de specialitate susțin că istoria nu cunoaște vreo cultură care să fi rezistat cu o rată de fertilitate mai mică de 1,9%! Cu sau fără imigrația musulmană, în 50 de ani Europa se golește de locuitori, devenind o rezervație de pensionari asistați. Dacă fenomenul n-ar însemna altceva decât o necesară completare și înlocuire a forței de muncă în suferință, proces care s-a derulat secole în întreaga lume (și strămoși de-ai mei bucovineni au emigrat în SUA și Canada), fără constrângeri de ordin religios și cu izbutită inserție a nou-venitului în cultura statului ce l-a acceptat, s-ar putea spune că-i un proces logic, explicabil, necesar, și, de ce nu, benefic pentru ambele părți. Numai că actuala masă de nou-veniți din statele vânzolite de „primăvara arabă” nu numai că refuză tiparul cultural al țării de azil, ci încearcă să impună băștinașilor propriile reguli și propria cultură, tarate de primitivismul absurd al unui ev mediu revolut. De aici încolo, întreg procesul capătă cu totul alte conotații, evocate în profeția lui Kaddhafi: „Sunt semne că Allah va acorda Islamului în Europa o imensă victorie fără săbii, fără puști, fără nici o bătălie”. Merçi, Angela!
P.S. Duminică am aflat de la Radio România (radio-jurnalul de la ora 10) că Universitatea din Cluj este „cea mai veche și cea mai mare din țară”. O fi cea mai mare, dar cea mai veche… de unde și până unde? Vina lăudăroșeniei nu-i a ardelenilor, ci a ieșenilor, care declară 1860 anul înființării Universității „Cuza”. Oficial (a se vedea site-urile celor două instituțiii) se susține că Universitatea din Cluj-Napoca a luat ființă în 1581, iarUniversitatea din Iași… la 1860. După 300 de ani!De fapt, e-o întârziere… inexistentă, ce provine din maniere diferite de a citi și interpreta propria istorie. De fapt și de drept, Iașul devansează oricum Clujul cu vreo 18 ani! Nu spun că ieșenii ar trebui să procedeze numaidecât precum clujenii, legând înființarea Universității de funcționarea unui Colegiu iezuit în sec. XVI, dar, dac-ar fi s-o facă, au temeiuri la fel de solide: un Colegiu similar, tot cu profesori iezuiți, ctitorit de Despot Vodă Eraclid se înființase în Moldova încă din 1563!