Starețul Mănăstirii Putna, Melchisedec Velnic, și-a văzut împlinit în acest an unul dintre obiectivele cele mai importante. Nu a fost doar ce și-a dorit el, ci ce și-a dorit majoritatea comunităților din localitățile traversate de sectorul de cale ferată Rădăuți-Putna. Trenul a revenit la Putna, la șase ani după ce linia a fost închisă și părea că așa va rămâne. Revenirea CFR Călători pe o linie secundară părea imposibilă, având în vedere problemele companiei, care, pe de o parte, face față cu greu cererii și pe liniile importante, în timp ce, pe de altă parte, nu sunt bani nici pentru reabilitarea magistralelor mari. Totuși, în 2018 s-a putut. S-au alocat bani, linia a fost refăcută cât să se poată relua circulația, iar din 14 august trenurile au revenit pe ruta Suceava-Putna. Sigur că au fost mai mulți factori care au contribuit la această redeschidere, însă cert este că singurul care nu a renunțat la această idee în ultimii ani și a continuat să bată pe la uși înalte, pe la ministere și chiar pe la prim-miniștri, a fost starețul Melchisedec Velnic.
Trenul de Putna este un succes. Curse suplimentate din 2019
Pe 14 august, la cursa inaugurală, la care au participat și reporterii Monitorului de Suceava, am constatat cu reală bucurie că trenul a fost primit cu mare căldură în toate localitățile. Înainte de deschidere erau și sceptici, unii chiar total împotriva trenului, pentru că „încurcă” traficul auto, însă aceste nemulțumiri s-au estompat total. Lumea a înțeles că trenul este deosebit de util, un mijloc de transport ieftin și sigur, cu precădere pentru numeroșii elevi și studenți, dar nu numai. În weekend cererea a fost mare și pentru turismul religios, astfel că programul de circulație a fost adaptat cu cel al slujbei de duminică. Mai mult, pentru că trenurile au cerere, de la 1 ianuarie vor fi trei perechi pe zi, în loc de două, de luni până vineri.
În cinstea redeschiderii căii ferate, obștea de călugări a comandat și a transportat cu trenul inaugural o reconstituire a coroanei domnitorului Ștefan cel Mare. Coroana reconstituită a stat o perioadă pe mormântul lui Ștefan, iar acum poate fi văzută în muzeul mănăstirii.
De la demersuri la sprijin direct: biletul de tren, bilet de intrare la muzeul mănăstirii
Poate cel mai important este că starețul s-a implicat și direct în sprijinirea căii ferate spre Putna. El a anunțat încă înainte de redeschiderea traficului că biletul de tren este bilet de intrare la muzeul Mănăstirii Putna. Această facilitate cu rolul de a sprijini rentabilitatea trenului este valabilă și acum.
Pelerini și grupuri masive de elevi vin la Putna cu trenul și vizitează gratuit și muzeul.
Unele școli au organizat săptămânal, duminica, excursii cu trenul la mănăstire. În acest fel, cu costuri minime, copiii au văzut mănăstirea, au asistat la slujbă, iar apoi au vizitat și muzeul, cu biletul de tren.
Melchisedec nu se rezumă la ce se întâmplă între zidurile locașului de cult
Starețul Melchisedec nu este genul de monah care să se rezume la ce se întâmplă între zidurile locașului de cult. A cerut insistent, uneori deranjând, ca Putna să nu fie tratată ca un capăt de linie.
„Acum câțiva ani, când ne luptam pentru refacerea drumurilor spre Putna, mi se spunea că Putna e la capăt de linie. Eu le-am spus acelora că Putna este de interes național, aici ne regăsim, aici învățăm să gândim, să cugetăm, dar și să ne rugăm românește”, spune starețul.
În 2004, după multe zbateri, starețul a reușit să obțină trecerea șoselelor principale care duc spre Putna la rangul de drumuri naționale. Între timp drumurile naționale nu mai sunt la fel de bune, însă acea reușită de atunci a fost și este foarte importantă.
Cine este Melchisedec Velnic și cum a ajuns la Putna
Mihai Velnic, starețul Melchisedec de mai târziu, a crescut într-o familie profund ortodoxă, din satul Ceplenița – Iași, cu tatăl cântăreț bisericesc. De mic i s-a insuflat iubirea față de biserică și față de Dumnezeu.
Absolvent de facultate de teologie ortodoxă și licențiat în teologie, tânărul de atunci a venit la Mănăstirea Putna în august 1989. A ales această mănăstire pentru că la Putna erau mai mulți călugări licențiați în teologie.
Trei săptămâni mai târziu, în 1989, era tuns în monahism, iar pe 7 decembrie 1992 a fost ales starețul Mănăstirii Putna. De atunci, de peste 26 de ani deja, este starețul de la Putna, unul din monahii cei mai cunoscuți și respectați din țară.
Părintele a avut șansa de a ajunge la mănăstire într-o perioadă foarte fructuoasă, când mulți tineri cu vocație au ales calea monahismului, după o perioadă de zeci de ani de restriște.
Vremurile înfloritoare de atunci pentru mănăstiri nu mai sunt acum de actualitate. După 1990, din ce în ce mai puțini tineri cu vocație vin la mănăstire, ne spune părintele stareț.
Mănăstirea Putna a primit cum se cuvine Centenarul Marii Uniri. Mănăstirea a editat cărți, iar troița de pe aleea mănăstirii, închinată celor 3.000 de români uciși în masacrul de la Fântâna Albă, a luat forma unui portal al Golgotei neamului românesc, pentru toți românii înstrăinați de case și deportați, care au murit printre străini, fiind îngropați fără cruce.
„Văd că autostrăzile o iau ba spre Iași, ba spre Târgu Mureș. Dar cu Bucovina ce facem?
Pentru demersurile pe care le-a făcut pentru calea ferată, și nu numai, starețul Mănăstirii Putna a fost unul dintre laureații Galei „Top 10 Suceveni” din acest an. Melchisedec Velnic a primit distincția chiar în ziua în care a împlinit 26 de ani de când a fost ales în fruntea obștii de călugări de la Putna.
Starețul Mănăstirii Putna a mulțumit atât echipei Monitorul, cât și „celor care l-au împins de la spate” ca să fie prezent pentru că „un monah cam trebuie să stea acasă, mai cu seamă în perioada aceasta a postului”, însă a spus că a făcut „ascultare” și a venit cu drag.
Monahul a spus că mai sunt multe de făcut, arătând că „suntem în Bucovina doar jumătate”, iar în cealaltă jumătate „sunt vreo 118 sate românești, unde românii noștri au mult de pătimit” și că nu-i destul să fim cu gândul alături de ei, ci trebuie „și cu fapta”.
„Mă doare când văd că parcă Bucovina e ocolită în ultima perioadă. Poate mi se pare mie. Văd că autostrăzile o iau ba spre Iași, ba spre Târgu Mureș. Dar cu Bucovina ce facem? Cu Suceava ce facem? Avem mănăstirile, ce facem cu ele? Avem nevoie de drumuri mai bune, de o șosea, fie autostradă, fie drum expres. Dacă ne unim forțele, vom reuși”, a declarat starețul, adresându-se „celor cărora le e dat să conducă destinele județului” și cerându-le „să se silească mai mult și autostrada pe care să o numim, din seara asta, autostrada Bucovina, să se împlinească pentru că e nevoie”.
Starețul și-a exprimat supărarea și cu privire la renunțarea la trenul Suceava-Cernăuți:
„De ce să renunțăm, când lucrurile se pot face? Cineva mi-a spus că nu sunt bani. Ba sunt bani, trebuie să-i găsim.
Îmi spunea mămuca de acasă că dacă l-ai luat în brațe pe «nu am» și «nu pot», nu ai să faci în viață nimic. Așa că să ne silim, dragi bucovineni. Sunt mult mai multe lucruri bune de făcut și statornicia în bine ne duce spre împlinire. Să nu cedăm și vom birui”, a fost emoționantul apel al starețului Melchisedec.
