Stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora Irina Pântescu, împlinește astăzi 85 de ani. Pe 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomești, județul Iași, se năștea penultimul din cei nouă copii ai lui Gheorghe și Ana Pântescu, care a primit la botez numele Margareta. Irina este numele de călugărie.
După moartea tatălui, la 12 ani devine „responsabilă cu administrarea gospodăriei familiale” în tulburele vremuri ale războiului (unul din frați a căzut eroic la Cotul Donului), găsindu-și puterea și alinarea în biserica Golia.
În perioada 1939-1945, urmează clasele I-IV în satul Goruni, cu învățătorul Niculae Gălățeanu, figură luminoasă care i-a descoperit aplecarea specială pentru învățătură și a insistat pentru trimiterea la școală a acestui „copil deosebit”.
Șefă de promoție la Seminarul Teologic Agapia
Urmează apoi Școala Generală Filoara, clasele V-VII, în regim comasat (trei serii de examene), iar în perioada 1954-1959, Seminarul Teologic Agapia. Primește distincție prin rezultate deosebite la învățătură, fiind aleasă șefă de promoție. În perioada 1961-1966, urmează Liceul „Dimitrie Cantemir” Iași, secția real, cursuri serale, susținând bacalaureatul în anul 1966, împreună cu elevii de la cursurile de zi (în total 50 de candidați). Unul din cei doar doi reușiți a fost maica Irina Pântescu.
În perioada 1967-1989 face cursuri de pregătire și perfecționare pentru gestionar-custode sală, supraveghetori și îngrijitori muzeu de la monumente istorice religioase, organizate anual de Direcția Monumentelor Istorice București, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Universitatea „Al.I. Cuza” Iași.
A optat pentru viața monahală în anul 1957
Opțiunea pentru viața monahală, ca ucenică rasoforită, a avut loc în anul 1957. În perioada mai 1958 – mai 1960, maica Irina a cerut transfer la Mănăstirea Moldovița, cu motivația că vrea la „mănăstire cu viață de obște”, unde este numită economă. În urma Decretului 410/1959, maica Irina Pântescu a fost scoasă forțat din mănăstire, în perioada mai 1960 – septembrie 1972, și s-a retras la Biserica Golia, în așteptarea unor vremuri mai bune, lucrând ca îngrijitor, casier.
Făcând ascultări monahale, maica Irina s-a ocupat de ghidaj, a fost gestionar-custode sală casierie, a avut atribuții de aprovizionare și relații cu colaboratorii laici ai mănăstirii. În perioada septembrie 1972 – aprilie 1991, maica Irina a fost la Mănăstirea Moldovița, ca rasoforă (1972-1980) și monahie, din 28 iulie 1980.
De 26 de ani, stareță la Voroneț
De 26 de ani, din aprilie 1991, „măicuța” Irina, cum o numesc maicile obștii de la Vorneț, este „stareță providențială pentru reînființarea Mănăstirii Voroneț, după 206 ani”. După cum susține obștea Mănăstirii Voroneț, măicuța Irina este „un beneficiar avizat, implicat direct în desfășurarea, coordonarea și uneori chiar finanțarea lucrărilor de reconstrucție și restaurare a mănăstirii”, merite pentru care, pe 23 aprilie 1993, a primit gradul bisericesc superior de stavroforă – „purtător de cruce”.
Sub semnul credinței și al harului
Cei care o cunosc spun despre măicuța stareță Irina Pântescu că este „un spirit întreprinzător, ce a transformat-o într-un autentic partener în lucrările de restaurare și reconstrucție a Mănăstiri Voroneț, cu capacitate de adaptare la medii multiculturale, obținută prin experiența de ghid și valorificată în cadrul întâlnirilor cu delegații din țară și străinătate, manager iscusit pentru averea mănăstirii, cu aptitudini deosebite de comunicare și consiliere, «mamă iubitoare» pentru întreaga obște, dar și pentru cei care, aflați în nevoie, îi cer sprijinul”. Stavrofora Irina Pântescu cunoaște trei limbi de circulație internațională, franceză, engleză, germană, și este o gazdă bună pentru oricine trece pragul mănăstirii pe care o păstorește de atâția ani.
