Stăpânul hardului

La rece, despre o finală jucată la cald. Trebuie să le mulțumim organizatorilor de la Miami pentru programarea finalelor în arșița zilei, pentru a le putea urmări și noi, ăștia de pe bătrânul continent. Tenisul masculin ne-a răsfățat iar cu un Fedal. Era atât de cald în Florida, încât până și impasibilul Roger arăta ca un rac fiert la față, chiar și lobul urechii era roșu aprins. Cât despre Rafa, avea două robinete, unul la nas, altul la bărbie. A trebuit să-și schimbe șortul între seturi, i se lipise de piele de parcă plonjase într-o piscină. Iar la sfârșit, la pozele cu trofeele, ambii erau bronzați cu bentiță! Mă așteptam la un meci năpraznic, furios, căruia Federer să-i facă greu față. Nadal e un jucător inteligent, unchiul tactician e aproape diabolic, mă gândeam că trebuie să găsească ceva, un contra-răspuns la varianta Fed-reloaded, pentru a nu mai repeta scorul de la Indian Wells. Se pare însă că n-a fost momentul, poate nici locul, aici, pe hard. Spaniolul n-a câștigat decât două game-uri în plus față de întâlnirea precedentă, practic o victorie mult mai ușoară pentru elvețian decât sfertul și semifinala, ba chiar și decât optimea cu Agut! Cumva, din motive bănuite, Nadal nu mai poate accesa constant miile sale de rotații pe minut. La un moment dat, Federer a pus chiar mai mult topspin în rever! Iar cel puțin în varianta asta, Roger nu mai poate fi impresionat decât cu lovituri plate, rapide și puternice, adică așa cum au lovit acel furios Berdych sau “cocoșatul” Kyrgios. N-a fost niciodată stilul lui Nadal! Dar, așa cum și-a schimbat marele său rival dinamica pe rever, poate se va reinventa și el! Mai degrabă nu, ar spune scepticii, printre care mă număr. Ce urmează? Noul număr 4 nu se va stresa pe zgură, probabil un turneu de încălzire și Roland Garros-ul, după care urmează relaxarea la iarbă verde englezească. Chiar și așa, va fi interesant de urmărit sezonul de zgură, cu Nadal simțind apropierea ultimei șanse, cu reveniții Murray și Djokovic, cu asaltul noii generații.
La feminin a câștigat Johanna Konta, cea pe care Simona o apropiase la două mingi de înfrângere, devreme în turneu, ceea ce nu i s-a mai întâmplat apoi. Wim Fissette, antrenorul britanicei și cel cu care Simona a fost aproape să-și atingă potențialul, bătea șaua să priceapă iapa, declarând despre Konta că lucrează cu un psiholog, că face exerciții de concentrare inclusiv pe teren, că încearcă să-și controleze emoțiile… Măcar încearcă, nu spune “nicio șansă”!