STĂNEȘTI PE SIRET. Amintit drept „satul Stăneștii sub Codru”, într-un uric din 1638, Stăneștii pe Siret aveau, în 1774, 94 de familii, răspândite pe cele două vetre, care vor forma Stăneștii de Sus și Stăneștii de Jos, numărul familiilor ajungând, în 1784, la 169.
Recensământul lui Rumeanțev, din 1772-1773, înregistrează la Stănești, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „84 – toată suma caselor”, însemnând 12 femei sărace, 1 nevolnic, 1 popă și 70 birnici.
Prin testamentul din 28 iunie 1820, Ilie Baloșescul lăsa soției sale, Măriuca, „casăle ce le am în Stănești, în care lăcuiesc… cu toate acareturile, grădină, pământul și levezile cuprinzătoare pen prejurul casei”, iar moșia din Stănești o lasă copiilor lui, Catrina, Ștefan și Vasile.
Biserica Sfintei Parascheva din Stănești pe Siret avea să fie construită, în 1898, pe locul unei vechi bisericuțe, iar biserica Sfântului Dimitrie din Poieni fusese construită, între anii 1800-1813 de Ioan de Volcinschi. În 1843, patron al bisericuții Sfintei Parascheva, cu 1.176 enoriași, era Cassandra von Wolfram, paroh fiind Dimitrie Seleschi. În 1876, patroni bisericești erau Gregor de Aivas, Ioan de Ianoș și Ioana Wolan, parohul Ioan Gribovici păstorind 1.727 suflete. În 1907, paroh era Avraam Ignatescu, născut în 1865, preot din 1893, paroh din 1905, cantor fiind, din 1902, George Nimigean, născut în 1857.
Din 1881, funcționa la Stăneștii de Jos o școală cu 2 clase.
În 1890, Stăneștii pe Siret aveau 1.300 locuitori, primarul Stăneștilor de Jos fiind George Gireadă, iar al Stăneștilor de Sus – Ștefan Țurcan. Învățător era Emilian Antonovici, Ioan Gribovschi era paroh, iar Vasilie Stefchi – cantor bisericesc.
ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 337
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 39, 1876 p. 31, 1907 p. 137