Președintele rus, Dmitri Medvedev, a adresat recent un apel la aplicarea unor standarde egale pentru situații egale. Ce poate fi mai corect decât atât? Președintele rus se referea la faptul că majoritatea țărilor occidentale au recunoscut independența Kosovo dar condamnă gestul Moscovei de a accepta independența regiunilor georgiene Abhazia și Osetia de Sud. Desigur, Medvedev ignoră faptul că situațiile nu prea sunt egale. Occidentul a recunoscut Kosovo după un masacru etnic operat de armata sârbă, după acordarea de garanții minorității sârbe și după opt ani de negocieri cu părțile implicate, considerând cazul o situație limită, nicidecum o regulă. Moscova a recunoscut independența Osetiei fără ca nimeni să fi dovedit un masacru etnic comis de georgieni și la o săptămână după calmarea conflictului. Cu această minoră scăpare de logică, ar trebui însă să ascultăm îndemnul președintelui rus și să aplicăm standarde egale pentru situații egale. De pildă, înțeleg că standardul rusesc zice că orice populație care cere independența ar trebui să o primească. O asemenea veste ar fi primită cu mare bucurie în Cecenia, de pildă. În definitiv, oamenii de acolo se chinuiesc de vreo 230 de ani să-i convingă pe ruși de așa ceva. Până acum nu au reușit si nici nu cred să aibă șanse prea curând. Înțeleg că standardul rusesc e mai egal decât standardele altora. De pildă, două ferme din Estonia tocmai și-au proclamat independența. Nu e exclus ca Moscova să o recunoască, doar știm cât ține Kremlinul la standardele internaționale.
Același președinte Medvedev spune la Euronews că președintele georgian Saakashvili e un cadavru politic și nu are legitimitate. Dacă eu înțeleg bine acest standard, un președinte care a primit biroul moștenire de la Putin, cu opoziția redusă la tăcere, cu alegeri câștigate fără dezbateri dar în aplauzele presei controlate, zice că un alt președinte care a avut măcar bunul simț să participe la niște alegeri considerate corecte de observatorii internaționali este ilegitim. Curat standarde egale pentru situații egale.
Dar putem să folosim îndemnul președintelui rus și mai aproape de casă. De pildă, trocul politic dintre PD-L și Vadim Tudor pentru funcții la Senat a stârnit indignare. Pe bună dreptate, nu se face să clamezi principii înalte și să te aliezi cu Vadim Tudor. Oricum o iei nu dă bine. Înțeleg indignarea editorialiștilor. Înțeleg și indignarea lui Cătălin Avramescu, care a anunțat că se retrage din alegeri, deși mi-era limpede de la început că un om care urmărește programatic să fie în răspăr cu restul lumii nu se poate integra într-o formulă partinică. Ce nu înțeleg este indignarea moraliștilor din PSD, PC și PNL. Din câte țin minte, Bogdan Olteanu a ajuns președinte la Cameră după o înțelegere cu PRM, care avea chiar și un scop murdar, păstrarea sediului PRM. Apoi, PRM a fost racolat la toate voturile care au menținut guvernul Tăriceanu în funcție. PRM a fost parte din coaliția care l-a suspendat din funcție pe Traian Băsescu. Și asta în mod asumat, cele trei partide spuneau atunci că au nevoie de Vadim Tudor pentru a apăra democrația de tiran. Ce facem cu standardele egale ale președintelui Medvedev? Îmi pare mie sau PNL, PSD și PC au un stil rusesc de a se indigna?
