Ștampila religioasă de pe marile crime ale omenirii

În timpul anilor de facultate, m-am pricopsit cu o mulțime de dascăli lipsiți de orice aptitudine didactică sau fără un minim suport științific. Unii erau de-a dreptul penibili, prin lipsa lor de pregătire profesională. Au intrat în învățământul superior pe calea pe care se intră în toate domemiile din România: proptiți de un tată sau de un unchi influent, cu generozitatea unei șpăgi, cu niște sucuri intime oferite de fetele frumușele vreunui prof înzestrat cu puterea de a tăia și spânzura.
Am cunoscut însă și oameni remarcabili, irepetabili aș putea spune, cu toată oroarea mea față de cuvintele mari. Profesori cu minți sclipitoare, dascăli calzi la inimă și luminoși la chip.
Cel mai aproape de inima mea s-a situat și se situează o doamnă a literelor. Profesoară, la catedra de literatură rusă. Traducătoare din clascii literaturii ruse, începând cu Dostoievski și Tolstoi. O minte copleșitoare, radiind o cultură care te încremenește în admirație. Și, peste toate, un suflet cu limpezimi de cristal.
Mă bucur de prietenia acestei doamne rare, care ea însăși pare coborâtă din lumea lui Cehov. E la pensie, dar încă activă. Conduce în continuare doctorate. Adineauri vorbeam cu ea de ultima teză, pe care un absolvent urmează s-o susțină. Analizează tema iubirii în cele mai importante religii.
Doamna profesoară e ajunsă la un prag de înțelepciune în care știe că tema sună bine pe hârtie, dar în practică n-are nici o valoare. Omul nu a fost proiectat ca o ființă iubitoare. El este cea mai egoistă ființă. În afară de sine și de familia lui de gradul zero, nu există nimic. Mila, toleranța, sacrificiul față de aproape sună bine, dar sunt de neîntâlnit la om.
Aceasta este explicația pentru care cele mai mari crime din istoria omenirii au avut și au un imblod religios. Procesele inchiziției, cruciadele, pogromurile, jihadul… Zi azi ceva necugetat despre Mohamed și dă-mi de veste dacă rămâi în viață.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.