Stadioane S.F. și miliardari-cerșetori

Foiala din fotbalul nostru pseudoprofesionist pare a atinge în aceste zile cote încă nevisate. Peste tot, de la liderul la zi al Ligii și până la cele deja retrogradate, de la Nașu’ și până la Mititelu, toți vorbesc despre tot soiul de chestii, cu accent pe transferuri dar și despre bazaconii precum reluarea cuplajelor (asta-i bomba de început de an a Nașului) desigur pe stadionul… virtual, adică ăla care se presupune că va fi construit, într-un an (mai vedem…) pe ruinele deja fostului „Lia Manoliu”. Că ideea este cretină pur și simplu o demonstrează faptul că nicăieri în lume nu se practică asemenea bazaconie (nici măcar acolo unde două echipe celebre, Milan și Inter, împart același stadion, „San Siro”) în primul rând din rațiuni comerciale, inclusiv banii din transmisiile TV, dar nicidecum în ultimul rând din cauza galeriilor: și așa, oriunde în lume, sunt greu de stăpânit două galerii, d-apoi patru! Dacă tot vorbeam de stadionul aflat deocamdată în faza science-fiction, atunci să vedem ce se mai întâmplă prin alte locuri din țară, cu alte stadioane. La Timișoara, Iancu se dă rănit la buzunar de câte investiții a făcut el la stadion: nocturnă, drenaj (ce mai, te și miri că n-au rămas pompele fără benzină!) și zice că dacă nu se bagă la cheltuieli și Consiliul Local, el se retrage! Ei, și?, ar fi doar fireasca întrebare, al cărei răspuns de bun simț nu poate fi decât unul: să se retragă, naibii, că de miliardari-cerșetori ne-om cam fi săturat, ba chiar până-n gât. De ce oare nu-i trece prin cap lui Abramovici să-i ia la amenințări cu desființarea lui Chelsea pe ăia din Consiliul Municipal Londra!? Prin comparație, Mureșan de la Cluj, pe lângă faptul că achiziționează în continuare fotbaliști poate nu supradotați, dar sigur profesioniști onești, mai scoate la iveală și macheta unui stadion adevărat pe care, zice el, îl va construi curând. De ce oare pe ăsta îmi vine să-l cred, în timp ce când aud de sâ-fâ-ul lui Nașu’ ori de șantajul lui Iancu, mă umflă râsul?