Nu știu la alții cum e, dar la noi, în Suceava, viața e minunată și merită trăită din plin și în deplină sănătate. Nu ai voie să te îmbolnăvești, decât o dată pe lună și cu programare din lunile anterioare, dar fără să depășești norma ministerială de douăzeci de pacienți pe zi pe cap de medic, dacă nu vrei veșnică pomenire și concediu veșnic în loc cu verdeață, unde nu-i nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Asta, în cazul în care ai un loc de muncă și, implicit și pe cale de consecință, o asigurare medicală. Dacă nu ai, mori dumneata sănătos și nu mai încurca planul de redresare economică a patriei noastre mult iubită prin reducerea efectivelor de populație cheltuitoare cu 15-25%, funcție de vârstă, nu și de sex, pentru că nimănui nu-i mai arde de așa-ceva. Dacă respecți graficul și programarea, apelează la tonusul dumitale optimist, ca să poți evita instrumentul modern, european al coplății, și, mai ales, nu te enerva, descifrând în coplata serviciilor medicale și a medicamentelor un impozit mascat și parșiv, sta-le-ar coplata pe piept… nu contează cui, că și bunul Dumnezeu s-a dat cu ăștia!
Buuun!… Ei, și după ce scăpați de medici și de popii locului cu verdeață, vegheați să nu vă iasă în cale nici organul fiscal, organ pe bune, mădular de haiduc de codru verde, care, până nu te lasă fără un șfanț în buzunar și în viitor, nu te lasă din gheare, decât în mâna aceluiași preacurcernic popă, via medicul de familie, care fără programare din vreme și fără coplată, nici dacă-ar avea inimă nu te poate ajuta, fără să intre el în ghearele temutului organ fiscal, organ pe bune al politicii românești contemporane, sta-le-ar organul pe piept… nu contează cui, că și bunul Dumnezeu s-a dat cu ăștia!
Cu Oarba-Neagra din Palatul Justiției nu vă faceți de lucru, dacă țineți cât de cât la ideea de dreptate și la lumina zilei, pentru că oarbele în negru nu mai pot zări dreptatea nici dacă-ar fi cât Statuia Libertății, fiind atât de negre în slugărnicie politicească, încât e mai bine să te împaci, lăuntric și filosoficos, cu nedreptatea, sta-le-ar dreptatea pe piept… nu contează cui, că și bunul Dumnezeu s-a dat cu ăștia!
Cu profesorii, strașnici șlefuitori de talente la domiciliul conjugal, iarăși e bine să nu dați nas în nas. Spun asta, deși eu mă topesc de drag să-l întâlnesc întâmplător pe domnul superprofesor-șef Carcalete, care să mă lămurească doct și benevol, că plural corect pentru „festival” este și „festivale”, sta-le-ar gramatica și limba românilor carcalete pe piept… nu contează cui, că și bunul Dumnezeu s-a dat cu ăștia!
Cu politicienii, dacă nu aveți ascunse instincte licantropice, nu vă faceți de lucru, indiferent dacă vă oferă găleți pline cu bunătățuri și festivale, sau găleți goale, ca să le aruncați pe treptele palatelor administrative, așa, în sictir de unii, ca să vi se poată face, după aceea, sictir și de ceilalți. Țineți-vă departe de politică, dacă vreți să vă mai puteți privi în ochii copiilor pe care îi aveți, sau, dimpotrivă, mărșăluiți îndrăciți sub flamuri de partid, dar dați-ne de veste din vreme, să ne putem feri din calea dumneavoastră! Nu de alta, dar e periculos să te așezi pe șleaul bunăstării, sta-le-ar bunăstarea pe piept… nu contează cui, că și bunul Dumnezeu s-a dat cu ăștia!
Nici cu media liberă nu-i bine să te intersectezi și, mai ales, cu comentariile și blogurile șobolanilor anonimi, pentru că se aruncă cu pietre la întâmplare, ca să nu mai vorbesc de riscul imbecilizării prin contaminare, molimă emanată atât de intens de toate canalele de știri naționale și locale, sta-le-ar veștile pe piept… nu contează cui, că și bunul Dumnezeu s-a dat cu ăștia!
Mai pe scurt și mai concis: evitați lumina zilei și drumul mare, baricadați-vă în intimitate și în visurile copilăriei, care nu se vor împlini niciodată, dar nu contează, căci nici rău nu fac! Evitați statalitatea, în toate monstruoasele ei înfățișări, inclusiv cele istorice, căci nu există ghilotină mai parșivă decât istoria triumfalistă, decât îngâmfarea și înălțarea peste ceea ce suntem, cum avertiza Xenopol, la Putna, în 15 august 1871. Și, mai ales, evitați pretextele europenizante și pretextele democratic reformatoare, cu votul, căci cu furca și toporul, precum în vremurile în care ni se lua doar zeciuiala și tot era insuportabil de mult, nu se mai poate. În fond, acum, din zeciuală ni se ia doar sfertuiala și o altă sfertuială mai în iarnă, când ne va ține înghețul din inimile aleșilor noștri dincolo de obloane grele, sta-le-ar sfertuiala pe piept… nu contează cui, că și bunul Dumnezeu s-a dat cu ăștia!
