Sunt nesmerit cu ce-am făcut
Și sunt zgârcit în umilință,
Deși azi spun că mă îndrept,
Eu nici în blid nu pun căință
Sunt pom cu zece rădăcini
Dar nici o ramură n-aduce roadă,
Vreau să mănânc cu două guri
Și mâine, poate, dau și de pomană
Eu vreau mai mult decât primesc,
Deși primesc, deja, peste măsură.
Vreau două case la un prunc
Și-o bonă să îi spună noapte bună
Mi-am pus iertarea în obezi,
Cu frații eu mă văd la judecată,
Prin avocați noi ne vorbim,
Că mi-au luat… o frunză lată
Eu din iubire construiesc azile,
Mai fac și câte un orfelinat,
Pentru părinții ce-au uitat să moară,
Pentru copiii ce-au venit neprogramat
Mi-am îngropat mila adânc
Dar mai donez câte o faptă bună,
Eu dau un ban la Atheneu
Și-un zâmbet, pentru Casa de Cultură
Și ieri, și azi, și mâine tot așa,
Eu vreau, fără să dau ceva,
Iau, fără să fi pus un pic
Și cer, chiar dacă nu merit nimic.
(Pr. Marius Demeter, Apostolat în Țara Făgărașului nr. 41 – iunie 2010 )
