Spovedania

Taina Spovedaniei, Mărturisirea sau Pocăința, cum mai este cunoscută, ne izbăvește, clerici și simpli credincioși, din robia păcatelor săvârșite după Botez. Pentru că după Botez nici un om nu poate trăi fără să cadă în păcat, ni s-a dat acest mare dar al iertării păcatelor, prin mărturisirea lor cu părere de rău la preotul duhovnic, prin încetarea săvârșirii lor și prin îndeplinirea canonului primit.
Așa cum se spune și în rugăciunea (molitfa) dinaintea Sfintei Spovedanii, pocăința care conduce la iertarea păcatelor o regăsim încă înainte de întruparea Mântuitorului, la regele David care prin proorocul Natan a dobândit iertare, pocăindu-se pentru păcatul desfrânării și uciderii, cât și la regele Mânase, care de asemenea a fost iertat prin rugăciunea cu pocăință pentru mulțimea fărădelegilor săvârșite.
Spovedania se face cel puțin o dată în fiecare din cele patru posturi
Mântuitorul instituie Taina Spovedaniei când spune: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23) și „Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer” (Matei 18, 18).
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9)
Sfânta Spovedanie se face, de regulă, în biserică, lângă icoana Mântuitorului.
După învățătura Bisericii, spovedania se face cel puțin o dată în fiecare din cele patru posturi, iar pentru cei râvnitori, de câte ori căderea în păcat îi îndepărtează de harul lui Dumnezeu, ori când le slăbește râvna sau când trec prin ispite mari.
Hotărârea de a nu mai repeta păcatele mărturisite
Preotul deține această putere în virtutea hirotoniei, însă dreptul de a o pune în lucrare îl dobândește în urma unei rugăciuni speciale săvârșite de episcop, numită hirotesie.
Spovedania trebuie să fie completă, sinceră, de bună voie, secretă, cu umilință și zdrobirea inimii și cu hotărârea de a nu mai repeta păcatele mărturisite. Părintele Arsenie Papacioc ne spune: „La duhovnic nu se vine pentru a-i face o impresie bună; cea mai mare bucurie pentru el este când spui toate ale tale, pentru că el simte că se împlinește”.
Greșeli frecvente la spovedanie:
– Evitarea mărturisirii păcatelor grele (desfrânare, avort, furt, căderea în erezie, lepădarea de Dumnezeu în public, mândrie etc.) și insistarea pe cele mărunte (minciuni ocazionale, furturi neînsemnate, glumele nevinovate);
– Evitarea mărturisirii stărilor sufletești (deznădejde, lenevire, apatie etc.);
– Mărturisirea mecanică, după îndreptarul de spovedanie, care conduce la lipsa pocăinței;
– Spovedania nu se face cu detalii smintitoare pentru preot când este vorba de păcatul desfrânării, ci se spune numai felul desfrânării;
– La spovedanie nu se spun niciodată numele altor persoane implicate în săvârșirea păcatului;
– Spovedania nu se face în grup sau în minte;
– Simpla citire a rugăciunii de iertare a păcatelor de către preot sau arhiereu nu echivalează cu Sfânta Spovedanie;
– Canonul și îndrumările date de duhovnic nu se împărtășesc altor persoane.
Păcatele spovedite sunt iertate și nu se spovedesc a doua oară. Se mărturisesc păcatele săvârșite doar de la ultima spovedanie, sau cele care, din uitare, nu au fost mărturisite.
(Sursa: Lumea Credinței)