Se știe că Albionul nu lasă pariorul la greu, adică în perioada sărbătorilor de iarnă, dar de data asta chiar ne-a răsfățat. E glumeț să numești meciul anului unul disputat la început de 2019, pe 3 ianuarie, dar s-au nimerit bine lucrurile, derby-ul Manchester City – Liverpool chiar va rămâne cu această titulatură o bună perioadă. Era important și contextul, cele 7 puncte distanță dintre ”cormorani” și ”cetățeni” fiind cumva surprinzătoare. Acest avans fusese posibil doar datorită/din cauza inefabilului din fotbal, adică acelui rezultat din 22 decembrie, City – Crystal Palace 2-3! Cum să explici așa ceva, mai ales când randamentul echipei lui Guardiola pe teren propriu ar fi fost maxim fără această înfrângere?! Dacă ne uităm în partea cealaltă, băieții lui Klopp făceau și ei legea acasă, victorii pe linie cu o singură excepție: un 0-0 chiar cu City. Așadar, de aici pornea marele meci, cu gazdele încercând să repare ce stricaseră cu gafa din urmă cu 10 zile, în timp ce oaspeții s-ar fi mulțumit și cu un egal. Nu mai vorbim de cazul unei victorii în deplasare, s-ar fi putut deja acorda titlul neoficial de campioană. Ce am primit, pe scurt? Un meci pe cinste, jucat la victorie de ambele părți, așa cum le stă bine unor antrenori pe nume Guardiola și Klopp. Liverpool ar fi trebuit să deschidă scorul, chiar ar fi meritat, dar niște centimetri rău distribuiți au dus la bara interioară a lui Mané și la stângăcia imediat următoare a lui Stones, care a degajat a disperare în propriul portar. S-a intrat la pauză cu avantaj pentru City după un șut violent din unghi al lui Aguero care l-a expus nu atât pe Lovren, cât pe Alisson. Se pare că Liverpool nu are încă portarul pe care îl merită. O combinație aeriană superbă între cei doi fundași laterali ai liderului a dus la egalarea vremelnică a lui Firmino, însă ultimul cuvânt l-a avut Sané, cu niște bare interioare mai prietenoase cu ai locului. Prin urmare, campionatul se joacă, dar City are probleme de alt gen, fiind pasibilă de suspendarea din Europa, ceea ce ar elibera locul de CL pentru Arsenal sau, ironia sorții, pentru United, care zburdă după despărțirea de Mourinho, rezolvându-și meciurile de la pauză!