Dintre furia lui Ronaldo și bucuria lui Messi, rămân la cel din urmă. Dar a-l prefera pe unul nu înseamnă că-l contest pe celălalt, nici pe departe. Amândoi sunt buni, prea buni. Sâmbătă, în meciul cu surprinzătoarea Villareal, locul 3 în Primera, Messi a înscris când le ardea buza mai tare catalanilor, golurile de 2-1 și 3-1. Primul dintre ele a fost splendid, un dublu un-doi cu Pedro, o combinație desenată. Nu știu ce a făcut Realul la Gijon, dar devine din ce în ce mai clară discrepanța dintre fotbalul celor două mari echipe și cel arătat de restul Spaniei. Practic, până la cele două meciuri clasice ale sezonului, trebuie administrată doar oboseala și evitată lipsa de concentrare. Iar până la primul regal nici nu mai e mult, pe 28 noiembrie, la Barcelona. Un meci ca un cadou, oricum s-ar termina!
Mai încoace de Pirinei, un sportiv care a epuizat la vremea sa adjectivele de tip galactic sau extraterestru mai scria un paragraf la epilogul carierei sale. Federer a avut 5 mingi de meci pentru calificarea, în premieră, în finala Masters-ului de la Paris. Nu mingi consecutive, cum considera de la microfon Mironică, așa ceva n-ar fi fost posibil decât în tie-break. Adversarul a fost unul de-al casei, Monfils, care a răzbunat eliminarea conaționalului Llodra, în cealaltă semifinală, după ce acesta avusese câteva șanse de meci în fața lui Soderling. Revenind la Federer, atât de clar, de olimpian, conducea ostilitățile în setul decisiv, încât același Mironică s-a grăbit să spună că scrie istorie, devenind primul jucător din istorie care se califică în 5 finale consecutive de turnee Masters. E, uite că ceasurile elvețiene se pot deregla și istoria refuză să fie previzibilă! Federer și-a pierdut și răbdarea de odinioară, parcă și puterea de a rămâne impasibil în fața unor evenimente potrivnice. Am intuit că va pierde în momentul în care nu s-a putut abține să reproșeze unei arbitre că n-a văzut un aut de un milimetru! Așa ceva nu se face, ar fi trebuit s-o știe cel ce era cândva Mister Perfect…
Mai târziu, după miezul nopții, am asistat la un simulacru de luptă între doi „grei”. Grei la categorie, că la nobila artă au fost de-a dreptul imponderabili. Cică era pusă în joc centura la nu-știu-care versiune. Ei bine, dacă poate fi imaginat așa ceva, în prima repriză nu s-a dat nici un pumn! În a doua, arbitrul a fost nevoit să oprească lupta pentru a-i îndemna să… lupte!! În ring erau doi englezi, campionul în exercițiu Haye și un malac căruia nu merită să-i pomenesc numele, deși cică ar fi fost campion olimpic. Haye a câștigat în runda a treia, când a forțat pentru că pariase pe KO în repriza respectivă! Păi asta e farsă pe față, ăstuia ar trebui să-i spună Doroftei să lupte cu boxeri adevărați și să se ducă în America, pentru că acolo etc, etc…
