Sporturi de aflat în treabă

În decursul anilor de când mă preocupă sportul, atât ca practicant,cât și ca(tele)spectator, am avut prilejul de a urmări nenumărate competiții de absolut toate nivelurile din aproape toate sporturile omologate ca atare. Pe unele, oricât m-am străduit, nu am reușit să le înțeleg, nu am priceput nici elementele de bază ori felul în care se punctează, printre acestea numărându-se unele de mare audiență precum baseball-ul (care în România se joacă, culmea!, atât cât s-o mai fi jucând… pe baza regulamentului tradus de mine!, la rugămintea dragului meu prieten, regretatului profesor Ioan Braicu), cricket-ul sau squash-ul. Altele, precum snooker-ul, pe care îl urmăresc neîntrerupt de vreo 30 de ani, timp în care, vă jur!, nu am pierdut nici măcar un singur meci din cele jucate de Ronnie O’Sullivan, oriunde m-aș fi aflat pe lume, prezintă încă secrete, din care aproape la fiecare turneu mai aflu câte unul de la comentatorii britanici ori de la românul Alex Crișan, arbitru internațional și comentator excepțional. Sigur că sunt mulți ca mine, pasionați să le urmărească, dar care nu știu chiar totul despre sporturile respective, ceea ce e normal. Anormal este să n-ai habar de ele și totuși să le practici, să te prefaci cumva chiar profesionist, ba să ai și o Federație de specialitate care, evident, produce doar valuri groase de ceață. Și unde niște paraziți câștigăniște bani buni pe baza a ceva ce nu există! Exemple? Nenumărate. Spuneți-mi, vă rog, ceva despre Federația de Patinaj. De care vreți: artistic, viteză, pe role, oricare… un nume de sportiv, poate? Un nume de oficial? Atunci, poate de cea de Hochei. Când am avut vreun rezultat cu Naționalasau cu vreo echipă de club, ori câte echipe sunt în țară și dacă chiar există și un campionat. Dar despre Federația de Automobilism ori cea de Motociclism aveți ceva date? Un program al competițiilor, un nume de sportiv? Altul decât Mihai Leu, că asta-i boxer! A te afla în treabăe ușor. Dar să mai iei și bani pentru asta, parcă e prea mult.