Splentoare în iarbă!

A venit și momentul de a vorbi „sine ira et studio”, adică fără ură și părtinire, despre dezastrul de la echipa națională. De enervat, m-am enervat înainte, iar de părtinire sper să nu fiu suspectat, că n-am funcție oficială ca Vochin. Presimțirea mea că nu-i vom putea dovedi pe albanezi a fost depășită de realitate, însă adevărul dureros este că au marcat doar pentru că le-am lăsat poarta goală. Așadar:
– Tătărușanu este un portar gafeur. O va comite iarăși, mai devreme sau mai târziu. Depinde de viitorul selecționer dacă-l va lăsa să facă asta la echipa de club. Pantilimon este mai constant, dar el nu produce parade cu care să evite goluri iminente, ca Lung sau ca Niță.
– Stancu este un jucător prea modest pentru a justifica numărul mare de selecții și de titularizări. O fi el disciplinat tactic, dar prezintă o combinație păguboasă de emotivitate și ghinion, altfel nu se explică salba de ratări copilărești (are una în campionatul turc parcă mai gogonată decât toate!). De asemenea, sper ca viitorul selecționer să nu mai aibă fetișuri cu el.
– dacă Burleanu a găsit să-și reproșeze doar faptul că nu a început reforma acum 24 de ani (șmecheresc fel de a o întoarce), atunci de ce nu a început-o măcar de când e președinte FRF? Cum? Primul pas ar fi fost numirea unui selecționer cu viziune modernă, chiar dacă băga mai adânc mâna în buzunar pentru asta. Prin această alegere, este și el părtaș la rușinea suferită.
– cu voia dumneavostră, am ajuns și la generalul Tata Puiu… Din cauza lui jucăm bătrânește meciurile care contează. Incapabil să înțeleagă că dacă nu-ți asumi riscuri nu câștigi (sau poate omul chiar conta pe ajutor divin, caz în care ar trebui să se întrebe ce n-a mers, din moment ce n-a fost ajutat nici măcar împotriva unor „păgâni”). Alegeri tactice dubioase, apelând la Sânmărtean doar când a fost cu spatele la zid, în timp ce Adi Popa, un jucător de contraatac, a fost trimis titular într-un meci în care era clar că vom ataca pozițional. În plus, pare să-și fi pierdut și autoritatea asupra tricolorilor, care făceau ce-i tăia capul în teren (la o lovitură liberă Torje încerca să-l convngă pe Sânmărtean să-l lase pe el, în timp ce la următoarea, același Torje i-a luat mingea aproape cu forța lui Stanciu!).
– ar mai fi destule de adăugat, mai remarc doar suprema ironie de a nu-i folosi la nimic concret cele 3 puncte Albaniei, care are doar șanse teoretice să se califice. Desigur, unii țin mult la chestiuni abstracte, cum ar fi onoarea.